- Zadie Smith explorează conexiunile subtile dintre artă și viața de zi cu zi în noua sa colecție de eseuri, „Dead and Alive”.
- Eseurile analizează rolul tehnologiei și al rețelelor sociale în modul în care percepem arta și realitatea.
- Smith te invită să reflectezi asupra valorilor și să îți regăsești un spațiu comun în care să te conectezi cu ceilalți.
În ritmul alert al vieții contemporane tehnologia și rețelele sociale ne bombardează cu informații și imagini. Este ușor să pierdem contactul cu arta și cu valorile fundamentale care ne definesc ca oameni. Scriitoarea și criticul Zadie Smith te invită să te oprești o clipă și să reflectezi asupra acestor aspecte esențiale în noua sa colecție de eseuri, „Dead and Alive”. Cu o perspectivă lucidă și o voce inconfundabilă, Smith explorează conexiunile subtile dintre artă și viața de zi cu zi. Ea insistă asupra modurilor în care tehnologia și politica ne influențează percepția asupra realității.
„Dublul furt”: pierderea spațiului public
Unul dintre eseurile cheie din colecție, „Some Notes on Mediated Time”, explorează modul în care tehnologia a transformat spațiul public într-un spațiu privat și invers. „Este dublul furt care mă afectează,” scrie Smith, referindu-se la modul în care algoritmii ne izolează în bule demografice. Tot ce fac acești algoritmi este să îți exploateze nesiguranțele. Imaginea unui vagon de tren plin de pasageri cu ochii ațintiți în telefoane este evocatoare pentru Smith. Este o scenă tăcută care reprezintă dispariția unui spațiu public comun, în care experiențele și ideile erau împărtășite fără intermediari. Această observație rezonează cu preocupările multor intelectuali și artiști care deplâng pierderea autenticității și a conexiunilor umane în era digitală. Totuși, ar putea fi argumentat că rețelele sociale au creat, de asemenea, noi forme de spațiu public. Spații în care indivizii se pot conecta și exprima. Chiar dacă acest spațiu este guvernat de algoritmi și de interese comerciale.
„Este Interesant?”: O generație în căutarea sensului
Într-un alt eseu, Smith analizează o scenă din filmul „Tár” (2022). O studentă de la Juilliard mărturisește că nu este „prea pasionată de Bach” din cauza presupuselor sale opinii misogine. Această scenă devine o parabolă a conflictului dintre generații. Smith își critică propria generație (X) pentru obsesia de a găsi totul „interesant”. Uităm să ținem cont de implicațiile etice sau morale. „Vorbind pentru mine,” scrie Smith, „eu sunt cea sever afectată de afirmații precum ‘Chaucer este misogin’ sau ‘Virginia Woolf era rasistă.’ Nu pentru că nu văd că ambele afirmații sunt parțial adevărate. Ci pentru că aparțin acelei generații al cărei singur criteriu real era: ‘Este interesant?’”. Această auto-critică reflectă o tendință tot mai puternică în rândul intelectualilor de a reevalua moștenirea culturală din perspectiva valorilor contemporane. Chiar dacă acest lucru implică confruntarea cu aspecte incomode sau controversate.
Solidaritate fără vorbe: Speranță în spațiul public
În ciuda anxietăților legate de tehnologie și politică, Smith găsește motive de speranță în scenele cotidiene din New York și din nord-vestul Londrei, unde oamenii se ajută reciproc fără să vorbească. Această „solidaritate fără vorbe” sugerează că un anumit tip de spațiu public rămâne intact. Se întâmplă să vezi oameni oferind ajutor pe loc, atunci când un cărucior se strică sau când o femeie în vârstă se împiedică. Spre deosebire de comunitățile digitale zgomotoase și manipulate algoritmic, aceste scene urbane oferă o imagine a conexiunii umane autentice și a empatiei. Aceste momente simple, dar profunde, ne reamintesc că, în ciuda provocărilor lumii contemporane, valorile umane fundamentale continuă să existe și să ne ghideze acțiunile.
„Dead and Alive” este o colecție de eseuri provocatoare și introspective. Acestea te invită să reflectezi asupra rolului artei și al valorilor umane în viața noastră de zi cu zi. Zadie Smith ți reamintește că, până și în mijlocul zgomotului și haosului, este posibil să găsești un spațiu comun. Un spațiu în care să ne conectăm cu ceilalți și să ne reafirmăm umanitatea, explică explică Megan O’Grady pentru NY Times.
