- Un termen japonez descrie fenomenul colecționării de cărți necitite.
- Tsundoku poate fi văzut ca un semn de curiozitate intelectuală sau de procrastinare.
- Conceptul se aseamănă cu "antilibrăria" lui Umberto Eco, un monument al necunoscutului.
Ai cumpărat vreodată o carte, ai așezat-o pe raft și apoi nu ai citit-o niciodată? În Japonia, există un termen pentru acest fenomen: tsundoku. Descoperă povestea acestui cuvânt poetic și modul în care reflectă relația noastră complexă cu cărțile și cunoașterea.
Ce este tsundoku?
„În general, tsundoku (積読) înseamnă acumularea de cărți cumpărate din curiozitate, dar care nu au fost niciodată citite sau vor fi citite cândva în viitor din diverse motive”, explică Yoshihiro Yasuhara, profesor de studii japoneze la Carnegie Mellon University. Termenul, care a apărut în jurul anului 1880 cu o conotație comică, a devenit un mod popular de a descrie acea grămadă tot mai mare de cărți "de citit". Așa cum spunea Umberto Eco, „Cine nu citește, la 70 de ani va fi trăit o singură viață: a sa. Cine citește va fi trăit 5.000 de vieți.”
Tsundoku: Viciu sau virtute?
Tsundoku poate fi văzut ca un semn de curiozitate intelectuală, o dorință de a explora noi idei și perspective. Cu toate acestea, poate indica și procrastinare sau consumerism excesiv. „Pentru unii, tsundoku este o ciudățenie fermecătoare; pentru alții, un simbol al amânării sau al excesului de consum”, spune Kiyono Fujinaga-Gordon, lingvist la Carnegie Mellon University.
Cum a ajuns să aibă sens în toată lumea un cuvânt japonez?
Povestea termenului se pare că începe în 1880 când avea sens umoristic. Un profesor care avea multe cărți pe care nu le citise era Tsundoku sensei. Dar cu timpul sensul s-a schimbat. Din verb, a început să fie folosit tot mai mult ca substantiv, iar vinovăția s-a transformat în semn de curiozitate intelectuală.
„Astăzi, ‘tsundoku’ este folosit ca substantiv, însemnând obiceiul sau starea de a aduna cărți cu intenția – uneori împlinită, alteori nu – de a le citi mai târziu”, a spus Kiyono Fujinaga-Gordon, lingvist specializat în lingvistică istorică și japoneză și profesor asistent de studii japoneze la Carnegie Mellon University. „Termenul provine din expresia verbală ‘tsunde-oku’ (積んでおく), care înseamnă literal ‘a aduna ceva și a lăsa-l acolo.’”
Yasuhara a indicat, de asemenea, un fel de joc de cuvinte cu acest termen.
„Al doilea caracter (読 doku = ‘a citi’) din ‘tsundoku’ sună similar cu ‘deoku’ din ‘tsunde-oku’”, a spus el.
Așadar, ca multe aspecte ale limbajului, expresia verbală ‘tsunde-oku’ a suferit o evoluție lingvistică de-a lungul timpului. Rezultatul a fost ‘tsundoku’ ca descriere a unui comportament sau fenomen, explică Caroline Bologna pentru Huffington Post.
Moștenirea lui Eco: Antilibrăria
Termenul tsundoku rezonează cu conceptul de "antibibliotecă", popularizat de Nassim Nicholas Taleb, pe care îl știi pentru volumul ”Lebăda neagră”.. El îl invocă pe scriitorul și filosoful italian Umberto Eco. Eco, care deținea o bibliotecă imensă cu zeci de mii de cărți, majoritatea necitite. El considera că o colecție de cărți necitite este un monument al necunoscutului, o expresie a curiozității, umilinței și ambiției în fața cunoașterii.
