LoginRegister

Ecouri feminine pe linia autoarelor îți arată „cum stai” în martie

  • O linie telefonică devine legătură cu vocile literaturii scrise de femei în România.
  • Dialogul intergenerațional și redefinirea spațiului cultural sunt cuvintele de ordine pentru „Linia autoarelor” .
  • De la marginalizare la celebrarea diversității perspectivei feminine, demersul interferează cu expoziția „Cum stai?” de la /SAC Berthelot.

Într-o lume tot mai digitalizată, unde ecranul pare a fi singurul intermediar între noi și artă, „Linia autoarelor” propune o întoarcere la esență: vocea. Ajunsă la a treia ediție, această campanie redeschide, între 1 și 8 martie, un spațiu de întâlnire cu literatura scrisă de femei, invitând publicul la un gest simplu, dar profund: apelul telefonic. La numărul cu tarif normal 031 005 24 86, oricine poate asculta fragmente de proză, poezie și eseu, citite chiar de autoare sau de alte voci proeminente din spațiul cultural românesc. Conceptul, inspirat de „Dial-A-Poem” al artistului John Giorno din anii '70, subliniază nu doar nostalgia pentru un mod mai vechi de a circula poveștile, ci și puterea intrinsecă a transmiterii orale, un pilon al cunoașterii și al luptei pentru afirmare.

Vocea din spatele cuvintelor

Trimiterea literaturii prin voce este mai mult decât un omagiu adus unei tradiții; ea este o reamintire a acelor voci care, de-a lungul istoriei, au trebuit să lupte din greu pentru a fi auzite. John Giorno, creatorul „Dial-A-Poem”, și-a imaginat în anii '70 o platformă care să aducă poezia „în apropierea realităților concrete”, accesibilă oricui printr-un simplu apel. Această viziune este, și astăzi, profund relevantă. „Linia autoarelor” preia ștafeta, transformând ideea accesului direct la artă într-un manifest pentru vizibilitate. Voci pe care se sprijină felurile în care vedem astăzi lumea, și în care ne putem mișca prin ea, sunt aduse în prim-plan, reamintind că, deși literatura feminină este acum mult mai vizibilă, drumul spre această recunoaștere a fost lung și anevoios. Fără aceste voci care au persistat, peisajul cultural ar fi fost iremediabil mai sărac.

Linia autoarelor construiește o comunitate nevăzută, o rețea de idei

Deși astăzi pare că avem un acces neîngrădit la literatură scrisă de femei, este esențial să nu uităm că pentru mult timp vocile lor au fost marginalizate, considerate adesea ca fiind „mai puțin importante” sau pur și simplu ignorate. „Linia autoarelor” funcționează ca o „comunitate anonimă de ascultătoare și ascultători”, o rețea subtilă care prinde viață ori de câte ori cineva decide să se oprească asupra unei idei sau să o transmită mai departe.

Această inițiativă își propune nu doar să celebreze munca scriitoarelor, ci și să consolideze „spațiul plural câștigat” de acestea, un spațiu al multiplicării perspectivelor asupra lumii. Implicarea unor scriitoare precum Elena Vlădăreanu, care citește texte diverse și participă la discuțiile publice, este o dovadă concretă a acestei consolidări. Prin vocea sa și prin selecția de texte, de la Lydia Davis la Anna Lowenhaupt Tsing, „Linia autoarelor” devine un vehicul pentru a recunoaște și a amplifica diversitatea stilurilor și mizelor literare.

Scriitori și scaune: arhitectura creativității

Ediția din 2026 a „Liniei autoarelor” se împletește într-un mod inedit cu expoziția „Cum stai?” de la /SAC Berthelot, curatoriată de Alex Radu și Justin Baroncea. Această expoziție, născută dintr-o invitație adresată în 2020 de Genevieve Fieraru și Vellant, a provocat scriitori să deseneze un scaun și să scrie despre el, „despre cum stăm pe gânduri, la propriu”. Este o metaforă a spațiului fizic și mental necesar actului creației.

din proiectul Cum stai

Pe 7 martie, la ora 18:00, spațiul expozițional va găzdui o lectură a scriitoarelor Lavinia Braniște, Simona Popescu, Elena Vlădăreanu și Nadine Vlădescu chiar printre aceste „obiecte-text”. Evenimentul va continua cu o discuție despre „diverse scaune, camere și structuri – materiale sau simbolice – necesare scrisului”, cu participarea Cristinei Ginara, arhitectă. Această intersecție dintre literatură, design și arhitectură subliniază modul în care spațiul, fie el fizic sau sonor, poate deveni un catalizator pentru idei și o platformă pentru ca vocile feminine să continue să inspire și să modeleze înțelegerea noastră despre lume.