- Patru din zece nominalizări la Cel mai bun film la Oscar 2026 își au originile în opere literare.
- Dezbaterea „carte versus film” capătă noi valențe odată cu adaptări fidele și reinterpretări curajoase.
- Influența literaturii în cinema persistă, chiar și atunci când viziunea regizorală transformă profund materialul sursă.
În fiecare an, odată cu anunțarea nominalizărilor la Oscar, o tradiție veche de când lumea filmului își reconfirmă valoarea: Hollywood-ul își găsește inspirația în paginile cărților. Ediția din 2026 a Premiilor Academiei nu face excepție, patru dintre cele zece filme nominalizate la categoria „Cel mai bun film” fiind adaptări directe sau inspirate de opere literare.
Această alianță dintre cele două forme de artă, literatura și cinematografia, generează o dezbatere veșnică: care este mai bună, cartea sau filmul? De la romane clasice la titluri contemporane, literatura continuă să ofere un teren fertil pentru narațiuni vizuale, provocând regizorii să traducă cuvintele în imagini, emoțiile în performanțe și ideile în experiențe cinematografice memorabile, fiecare cu provocările și reușitele sale.
Fidelitatea sub lupă: „Hamnet” și „Train Dreams”
Există adaptări care își propun să rămână cât mai fidele textului original, transpunând cu scrupulozitate atmosfera și intriga. „Hamnet”, regizat de Chloé Zhao, pe baza romanului omonim al lui Maggie O'Farrell, este un exemplu elocvent. Publicată în 2020, o reinterpretare a vieții personale a lui Shakespeare, cartea a avut un „timing” surprinzător de bun, fiind plasată în anii 1500, în timpul ciumei – teme cu rezonanță în contextul pandemiei recente. Filmul, la fel ca romanul, explorează viața romantică și tragică, reușind să păstreze forța emoțională a originalului.
David Fear de la Rolling Stone comentează că „este aproape imposibil să ne imaginăm o adaptare cinematografică care să surprindă durerea și catarsisul redate atât de viu pe pagină”, dar că filmul lui Chloé Zhao „este pe deplin egal cu cartea”. Această adaptare dovedește că, atunci când se reușește o transpunere autentică, experiența poate fi la fel de profundă în ambele medii. O altă abordare, mai nuanțată, este cea a „Train Dreams”, unde filmul lui Clint Bentley captează în imagini „frumusețea pe care Denis Johnson o surprinde în cuvinte”. Filmul excelentă vizual, scoțând în evidență tema tranziției de la natură la industrie. Totuși, cartea, mai sumbră, prezintă o imagine „mult mai întunecată a modului în care era viața”, în timp ce filmul omite „părțile cele mai grotești”, oferind un mesaj mai simplificat, adesea romanticizat, despre iubire familială. Așadar, în timp ce filmul aduce „flash-ul”, cartea oferă „profunzimea”.
Reinterpretarea radicală: „One Battle After Another”
Alteori, adaptările literare devin puncte de plecare pentru viziuni regizorale puternic personalizate. Este cazul filmului „One Battle After Another”, al lui Paul Thomas Anderson, inspirat de romanul „Vineland” al lui Thomas Pynchon. Pynchon este recunoscut pentru complexitatea și densitatea prozei sale, fiind, după cum sugerează criticul, „probabil unul dintre cei mai puțin «screen-friendly» scriitori”.
Paul Thomas Anderson însuși a declarat despre roman: „Am iubit acea carte. Am iubit-o atât de mult încât m-am gândit să o adaptez. Dar problema cu a iubi o carte atât de mult atunci când o adaptezi este că trebuie să fii mult mai dur cu cartea pentru a o adapta. Nu trebuie să fii blând deloc.” Această declarație surprinde perfect dilema adaptatorului: respectul pentru original trebuie să coexiste cu libertatea de a reconstrui. Filmul, departe de a fi o adaptare fidelă, preia spiritul lui Pynchon – ciudat, amuzant, inteligent – dar îl transpune într-o acțiune propulsivă, cu Leonardo DiCaprio pe fugă, într-o Americă distopică, futuristă. Personaje ca Perfidia Beverly Hills sunt invenții ale regizorului, demonstrând că Anderson reușește să capteze esența absurdului pynchonian, creând însă o experiență cinematică proprie, accesibilă și antrenantă.
De la pasiune la interpretare: „Frankenstein”
Un alt caz notabil este „Frankenstein” al lui Guillermo del Toro, o adaptare mult așteptată. Regizorul mexican, aclamat pentru stilul său vizual distinct, a mărturisit că și-a dorit să adapteze romanul „timp de 30 de ani”, o pasiune care a crescut, se pare, încă din copilărie. Totuși, rezultatul final este o abordare care reușește, paradoxal, „să se îndepărteze complet de esența lui Frankenstein și, în același timp, să-i rămână prea fidelă”.
Monstrul lui del Toro este un supraom, o versiune „marvelizată” a creaturii lui Shelley, transformând temele clasice ale romanului – om versus natură, inocența individuală versus inumanitatea societății – în psihologii moderne, precum „problemele cu mama și tata” ale Dr. Frankenstein. Criticul sugerează că filmul este „o versiune extrem de profesionistă și bine realizată a unui fan art Frankenstein”, mai degrabă decât o interpretare originală fidelă spiritului materialului sursă. Chiar dacă del Toro randează cu fidelitate unele aspecte structurale, îi lipsește profunzimea interioară pe care Shelley o oferă monstrului și lui Victor, transformând o poveste iconică într-o experiență, pe alocuri, plictisitoare. În cele din urmă, chiar și o pasiune atât de profundă nu garantează întotdeauna o interpretare artistică reușită, subliniind de ce literatura continuă să exercite o influență atât de puternică, oferind ceea ce alte medii narative nu pot.
Cele mai bune filme de Oscar adaptate după cărți
The Godfather (1972) – adaptare după bestsellerul lui Mario Puzo, un titlu monumental, recompensat inclusiv pentru scenariu și pentru Cel mai bun film.
No Country for Old Men (2007) – adaptarea fraților Coen după romanul lui Cormac McCarthy, laureată la scenariu, regie și Cel mai bun film.
One Flew Over the Cuckoo’s Nest (1975) – ecranizare după romanul lui Ken Kesey, care a bifat cele „cinci mari” premii Oscar (film, regie, actor, actriță, scenariu).
Schindler’s List (1993) – bazat pe romanul lui Thomas Keneally, film câștigător al Oscarului pentru Cel mai bun film.
12 Years a Slave (2013) – adaptare după memoriile lui Solomon Northup, premiat pentru Cel mai bun scenariu adaptat și Cel mai bun film.
Adaptări „epice și clasice”
Gone with the Wind (1939) – ecranizare a romanului câștigător de Pulitzer semnat de Margaret Mitchell.
Lawrence of Arabia (1962) – inspirat din volumul memorialistic Seven Pillars of Wisdom al lui T.E. Lawrence.
The Lord of the Rings: The Return of the King (2003) – adaptare după J.R.R. Tolkien, filmul care a câștigat toate categoriile la care a fost nominalizat, 11 premii Oscar din 11 nominalizări.
All Quiet on the Western Front (1930) – una dintre adaptările de război timpurii și fundamentale, bazată pe romanul lui Erich Maria Remarque. Versiunea din 2022 în regia lui Edward Berger a primit patru premii Oscar. Egalând numărul cel mai mare de premii ale Academiei Americane acordate unei producții în altă limbă decât engleză, ca și Fanny and Alexander (1982), Crouching Tiger, Hidden Dragon (2000) și Parasite (2019)
Adaptări moderne foarte apreciate
Call Me by Your Name (2017) – Oscar pentru Cel mai bun scenariu adaptat, după romanul lui André Aciman.
Jojo Rabbit (2019) – premiat pentru scenariu adaptat, inspirat din romanul Caging Skies de Christine Leunens.
The Father (2020) – Oscar pentru scenariu adaptat, semnat de Christopher Hampton și Florian Zeller, pe baza piesei de teatru a lui Zeller.
Adaptări care au redefinit genuri cinematografice
The Silence of the Lambs (1991) - după romanul lui Thomas Harris, unul dintre puținele thriller-uri horror care au câștigat Oscarul pentru Cel mai bun film.
Psycho (1960) - filmul lui Alfred Hitchcock a pornit de la romanul cu același nume de Robert Bloch.
Fight Club (1999)- David Fincher nu a primit decât o singură nominalizare la Oscar (premiu pe care l-a și pierdut în fața producție Matrix) pentru acest film adaptat după romanul lui Chuck Palahniuk. Statutul cult l-a dezvoltat mai târziu, inclusiv inedita afirmație a scriitorului că ar prefera finalul filmului față de încheierea din propria sa carte.
