- Rachel Cusk publică un roman despre faimă, putere și identitate
- Personajul M seamănă izbitor cu actrița Natalie Portman
- Controversa redeschide discuția despre autoficțiune și limitele inspirației reale
Un roman despre o actriță celebră a devenit unul dintre cele mai discutate titluri ale anului, după ce cititorii și presa au observat asemănări între protagonista din Life of M, noua carte a scriitoarei Rachel Cusk, și actrița Natalie Portman. Personajul fictiv M are un parcurs biografic, roluri cinematografice și contracte publicitare care trimit evident la cariera vedetei, însă autoarea respinge ideea că romanul ar trebui citit ca un portret documentar.
Cartea explorează faima, puterea, frumusețea și adevărul, dar scandalul din jurul ei a mutat atenția de la literatură la presupusa relație dintre Cusk și Portman. În centrul dezbaterii se află o întrebare veche: cât de departe poate merge un scriitor atunci când realitatea devine material artistic?
O protagonistă cu biografia unei vedete
În Life of M, un narator fără nume povestește întâlnirea cu o actriță celebră, desemnată doar prin inițiala M. Primele pagini sugerează chiar un posibil acord între cele două personaje: „Cu ceva timp în urmă, i-am spus actriței M că mă gândeam să-i scriu autobiografia”. Mai târziu, actrița îi reproșează naratorului felul în care este prezentată: „Nu-mi place felul în care mă înfățișezi… De fapt, este dureros”.
Paralelele cu Natalie Portman sunt numeroase. M devine cunoscută încă din copilărie, după un film cu un actor adult, detaliu asociat de comentatori cu Léon: The Professional. Personajul este și imaginea unui brand de parfum, iar rolurile sale amintesc de aparițiile lui Portman din Black Swan și Vox Lux.
Jurnalista Valerie Stivers a descris cartea drept „un portret întunecat al lui Natalie Portman”, alimentând speculațiile înaintea publicării. Portman nu a comentat public controversa.
Când ficțiunea pare prea aproape de realitate
Rachel Cusk este cunoscută pentru proza sa necruțătoare și pentru interesul față de granița instabilă dintre viață și literatură. Într-un interviu acordat The New York Times, autoarea a spus că întrebarea dacă M este inspirată de o persoană reală „nu este, de fapt, ideea”.
Declarația mută discuția de la identificarea modelului la funcția lui literară. Pentru Cusk, M nu este neapărat Natalie Portman, ci o construcție despre celebritate, aparență și identitate. Personajul pare să-și controleze permanent imaginea, fără să observe cât de fragilă este această formă de control.
Totuși, asemănările au fost suficiente pentru ca The Telegraph să numească romanul „o asasinare literară” a actriței. Formula intensifică scandalul, dar simplifică o carte care pare mai interesată de mecanismele faimei decât de viața unei singure vedete.
Autoficțiunea, între libertate și responsabilitate
Controversa nu este nouă pentru Rachel Cusk. Memoriile sale despre maternitate și divorț au provocat reacții puternice, iar volumul The Last Supper: A Summer in Italy a fost retras după ce un bărbat s-a recunoscut într-un portret nefavorabil și a dat-o în judecată.
Ulterior, Cusk s-a orientat spre autoficțiune, gen care amestecă experiența personală și invenția. În trilogia formată din Outline, Transit și Kudos, scriitoarea a construit personaje și situații apropiate de propria biografie, păstrând însă distanța formală a ficțiunii.
În cazul romanului Life of M, această distanță pare mai subțire ca niciodată. Iar dacă asemănările cu Natalie Portman au declanșat scandalul, ele nu epuizează sensurile cărții. Romanul pune sub semnul întrebării felul în care publicul inventează povești despre celebrități și apoi le confundă cu adevărul.
Rachel Cusk a rezumat propria poziție astfel: „Pentru mine, cartea este îndrăzneață, stranie și nu este un scandal sau un subiect pentru bârfe”. Poate că autoarea are dreptate. Dar, odată ce o operă intră în lume, interpretările cititorilor devin parte din destinul ei.
Cazuri românești cu eroi inspirați de persoane reale
1. Ion de Liviu Rebreanu
Ion al Glanetașului a fost inspirat de Ion Boldijer, un țăran sărac din satul Prislop (unde locuia familia scriitorului). Acesta era obsedat de pământ și i-a mărturisit la un moment dat autorului că pământul este „ca o ibovnică”. Rebreanu l-a văzut de asemenea pe un alt țăran îngenunchind și sărutând pământul, scenă care a devenit emblematică în roman.
Ana a fost inspirată de Rodovica, o fată bogată din sat care a fost bătută crunt de tatăl ei după ce a rămas însărcinată cu un tânăr sărac.
Familia Herdelea reprezintă, în mare măsură, chiar familia scriitorului (învățătorul Herdelea fiind modelat după tatăl lui Rebreanu, Vasile).
2. Moromeții de Marin Preda
Ilie Moromete este portretul fidel al lui Tudor Călărașu, tatăl lui Marin Preda. Scriitorul a recunoscut că a păstrat în detalii comportamentul, ironia, stilul de a vorbi și filozofia de viață a tatălui său din satul Siliștea-Gumești. Numele de „Moromete” era porecla unei familii reale din sat.
Niculae Moromete este, în bună parte, un alter-ego al lui Marin Preda însuși, prezentând eforturile sale de a merge la școală în ciuda opoziției tatălui.
3. Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu
Apostol Bologa este inspirat de Emil Rebreanu, fratele mai mic al autorului. Emil a fost subofițer în armata austro-ungară în timpul Primului Război Mondial. Refuzând să lupte împotriva fraților români, a încercat să dezerteze, dar a fost prins și spânzurat de autoritățile austro-ungare în 1917, la Ghimeș. Romanul a fost scris ca un omagiu adus memoriei sale.
4. Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda
Victor Petrini este o sinteză a mai multor intelectuali persecutați de regimul comunist, dar modelul principal a fost filosoful Ion Desideriu Sîrbu (I.D. Sîrbu). Acesta a fost asistentul lui Lucian Blaga, a fost arestat politic, a muncit în minele de plumb și a fost marginalizat crunt de regim, exact ca protagonistul romanului.
Petru Dumitriu (scriitorul care a fugit în Occident) a servit drept sursă de inspirație pentru personajul Călin Suflețel.
5. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu
Ștefan Gheorghidiu împrumută masiv din trăirile și jurnalul de campanie al lui Camil Petrescu. Autorul a luptat ca sublocotenent în Primul Război Mondial, a fost rănit și a trecut prin traumele de pe frontul din Carpați descrise în a doua parte a cărții.
Ela a fost inspirată de o iubire reală din tinerețea lui Camil Petrescu, o femeie pe care scriitorul a iubit-o cu o gelozie sclipitoare și chinuitoare, deși identitatea ei exactă a rămas protejată.
