- Muzeul Guimet din Paris găzduiește expoziția „Cunoașterea în trompe-l'œil”, dedicată artei coreene, deschisă între 16 septembrie 2026 și 4 ianuarie 2027, cu lucrări din secolul al XVIII-lea până în secolul al XX-lea.
- Unele lucrări sunt mai puțin accesibile și au mai ales interes istoric, așa că vizitatorii trebuie să citească textele însoțitoare pentru a le înțelege sensul, într-un univers care rămâne puțin cunoscut în Franța.
- Dacă vrei să înțelegi arta coreeană fără să fii expert, expoziția îți oferă un punct de intrare accesibil, dar fără textele însoțitoare o parte din sensul lucrărilor îți scapă; ai timp până la 4 ianuarie 2027.
Muzeul Național de Arte Asiatice Guimet din Paris găzduiește expoziția „Cunoașterea în trompe-l'œil”, dedicată artei coreene. Expoziția este deschisă între 16 septembrie 2026 și 4 ianuarie 2027. Ea acoperă două secole de creație artistică din Coreea, din secolul al XVIII-lea până în secolul al XX-lea. Pentru publicul din Franța, este o incursiune într-un curent care rămâne surprinzător de puțin cunoscut.
O bibliotecă pictată pentru un rege: originile trompe-l'œil-ului coreean
În epoca Joseon, trompe-l'œil-ul coreean s-a dezvoltat ca o artă cu coduri și semnificații proprii. Regele Jeongjo le-a cerut pictorilor Academiei Regale să realizeze bibliothèques en trompe-l'œil, ca să fie înconjurat de cărți și de cunoaștere. De obicei, monarhul stătea în fața unei picturi a regatului și a puterii regale. Jeongjo a rupt tradiția comandând o bibliotecă în trompe-l'œil, simbol al virtuții, al erudiției și al educației sale.
Legăturile culturale și politice dintre regatul Joseon și China au oferit artiștilor coreeni o serie de curente artistice din care și-au construit propriul demers. Perspectiva, culoarea și lumina, subiectele preferate: trompe-l'œil-ul coreean s-a impus treptat în palate, în casele aristocrației și, până la urmă, în gospodăriile provinciale.
Nu iluzie, ci istorie: un trompe-l'œil diferit de cel occidental
Expoziția nu este însă una despre iluzie în sensul occidental. Trompe-l'œil-urile prezentate nu joacă neapărat cu simțurile, pentru că nu este vorba despre păcălirea privirii. Lucrările au mai ales interes istoric. Iar în Franța, acest univers rămâne puțin cunoscut.
Unele lucrări sunt mai accesibile decât altele. Vizitatorii trebuie să citească textele care le însoțesc pentru a le înțelege sensul și semnificația. De-a lungul timpului, aceste iluzii au evoluat. În secolul al XVIII-lea, trompe-l'œil-ul înfățișa lucruri pe care oamenii ar fi vrut să le posede într-o zi, elemente care scoteau în evidență moștenirea culturală și materială a unei persoane. Mai târziu, lucrările s-au schimbat și au deschis uși spre lumi mai suprarealiste și onirice. Cartea devine un obiect decorativ mai mult decât un simbol al culturii și al cunoașterii, iar mesajele legate de aceste trompe-l'œil devin mai artistice. Aceste lucrări nu mai sunt marcatori ai bogăției sau ai erudiției.
De la simbol al erudiției la obiect decorativ: evoluția unei arte
Dacă vrei să înțelegi arta coreeană fără să fii expert, expoziția de la Guimet este un punct de intrare accesibil. Vezi picturi, paravane, obiecte decorative și obiecte de zi cu zi, într-un parcurs care acoperă arta coreeană din secolul al XVIII-lea până în secolul al XX-lea. Te privește pentru că legăturile dintre Coreea și China, Japonia și Occident devin vizibile în tehnicile artistice, în obiecte, în materialele folosite și în elementele pictate. Iar dacă ajungi acolo, ia-ți timp să citești textele însoțitoare: fără ele, o parte din sensul lucrărilor îți scapă. Expoziția rămâne deschisă până la 4 ianuarie 2027, la Muzeul Guimet din Paris.
Transformarea cărții din motiv artistic regal în accesoriu de modă și element de estetică pe social media reflectă o schimbare profundă în modul în care cultura este consumată și afișată.
În perioada Joseon, așa cum ilustrează expoziția de la Muzeul Guimet, trompe-l'œil-ul care înfățișa biblioteci era un gest deliberat de afirmare a autorității, a virtuții și a erudiției monarhului. Cartea era esențială pentru substanța a ceea ce reprezenta puterea; ea simboliza o lume interioară bogată, conectată la tradiția filosofică și intelectuală.
Cartea ca decor și accesoriu
În prezent, pe platformele de social media, cartea este adesea utilizată ca un element curat de "brand personal". În esteticile contemporane (cum ar fi bookstagram sau dark academia), cartea funcționează frecvent ca un obiect decorativ sau un accesoriu care semnalizează sofisticarea intelectuală a utilizatorului.
Accentul s-a mutat de la internalizarea conținutului cărții la externalizarea imaginii acesteia, unde obiectul fizic devine o componentă a unui stil de viață vizualizat.
Reading Yoga: Reîntoarcerea la prezență
Ca o reacție la această instrumentalizare a cărții ca simplu decor, a apărut curentul "reading yoga" (yoga lecturii), care propune o abordare meditativă, conștientă, a textului. Această practică respinge ideea cărții ca accesoriu pasiv și o repoziționează ca instrument central de introspecție, integrând tehnici de respirație și posturi fizice pentru a susține concentrarea și prezența mentală.
Un exemplu relevant în acest sens a fost sesiunea de reading yoga susținută de Svetlana Vakulovschi în cadrul Chill Festival 2026, la Chișinău, până pe 26 septembrie. Această inițiativă a demonstrat o dorință de a recupera profunzimea experienței lecturii, dincolo de estetica vizuală.
Sesiunea a invitat participanții să trateze lectura nu ca pe o activitate de acumulare sau de afișare, ci ca pe o formă de practică spirituală și de gestionare a atenției, într-un mediu care facilitează o conexiune reală, senzorială și cognitivă, cu textul parcurs.
