- Mark de Kreij, expert în literatura greacă, a descoperit în biblioteca Universității Utrecht un fragment de pergament de opt centimetri, scris de mână în greacă, cu versuri din Cartea 12 a Odiseei, dintr-o copie din secolul al IV-lea.
- Descoperirea e limitată de raritate și de starea fragmentului: doar circa 30 de bucăți din Odiseea datează din secolele III–IV, iar pergamentul e deteriorat, decolorat și izolat, fără să aducă textul complet.
- Odiseea pe care o citești sau o vezi pe ecrane nu e un text fix, ci o reconstrucție din fragmente fragile — iar fiecare descoperire mică schimbă ce înțelegem despre ce s-a păstrat și ce s-a pierdut din poemul de aproape 2.700 de ani.
În biblioteca Universității Utrecht, cercetătorul Mark de Kreij, expert în limba și literatura greacă la Radboud University, a descoperit o bucată de pergament de trei inci, scrisă de mână în greacă. Fragmentul conține versuri dintr-o copie a Odiseei din secolul al IV-lea. Poemul, atribuit lui Homer și scris în jurul anului 700 î.Hr., povestește călătoria de zece ani a lui Odysseus spre casă după războiul troian. Descoperirea era ascunsă printre manuscrise creștine timpurii din Egipt, păstrate la Utrecht. Universitatea cumpărase lotul, care aparținuse unui savant german, la mijlocul secolului XX. Majoritatea textelor erau în copt, dar unele în greacă.
Un fragment de pergament readuce la lumină o Odisee veche de aproape 2.000 de ani
De Kreij a găsit un fragment deteriorat și decolorat, cu litere mici și îngrijite. L-a recunoscut ca extras din Odiseea, Cartea 12. „Sunt atât de multe părți plictisitoare în Odiseea”, a spus el pentru RTV Utrecht. „Aceasta se întâmplă să fie un pasaj foarte amuzant.” În Cartea 12, Odysseus povestește episodul de pe insula Thrinacia, unde se afla turma zeului soare Helios.
Echipajul acostează pentru o scurtă odihnă, dar furtunile îi obligă să rămână o lună, fără provizii. În ciuda avertismentelor, grecii înfometați mănâncă vacile sacre. Helios este furios. Versurile descriu momentul în care Helios află ce s-a întâmplat. În continuare, Zeus trimite o furtună care distruge nava și ucide echipajul, iar Odysseus rămâne singur. Fragmentul a fost găsit singur, dar cândva făcea parte dintr-o ediție de buzunar a Odiseei complete, de mărimea unui Kindle, deținută în oaza Fayoum, Egipt, în jurul anului 300 d.Hr.
O scenă „foarte amuzantă” din Odiseea, păstrată pe 8 cm de pergament
Partea care limitează descoperirea este raritatea. Porțiuni atât de vechi din Odiseea sunt rare: doar circa 30 de bucăți datează din secolul al III-lea sau al IV-lea. Cea mai veche copie în formă de carte este „Manchester Odyssey”, păstrată la biblioteca John Rylands a Universității din Manchester. A fost inscripționată în Egipt în secolul al III-lea, cam în aceeași perioadă cu pergamentul de la Utrecht. Fragmentul este deteriorat, decolorat și izolat. Nu aduce textul complet, ci doar o bucată dintr-o copie veche, ceea ce arată cât de puțin a supraviețuit.
De ce sunt atât de rare copiile antice ale poemului lui Homer
Tocmai raritatea face ca fiecare descoperire să conteze. Jeremy Penner, curator la John Rylands, a declarat pentru BBC că e greu să nu ai o reacție emoțională când întâlnești ceva atât de vechi. Un astfel de document are aproape 2.000 de ani, iar poemul cu 1.000 de ani mai mult. De Kreij se afla la Utrecht pentru un proiect de studiere și publicare a manuscriselor antice. Majoritatea provin din perioada greco-romană a Egiptului, când țara era controlată de puteri clasice precum Alexandru cel Mare și Imperiul Roman. Multe vor apărea în cartea sa viitoare, „Hieratic, Demotic, Greek and Coptic Texts in the Utrecht University Collection”. „Am cel mai bun job din lume”, a spus el. „Sunt un vânător de comori. În fiecare zi găsești ceva frumos. Acesta este unul dintre ele.”
Cele mai vechi dovezi fizice care atestă existența textului homeric
| Sursă / Descoperire | Perioadă Aproximativă | Detalii |
|---|---|---|
| Ostraka din Olbia | Secolul al V-lea î.Hr. | Fragment de ceramică inscripționat găsit în Ucraina; conține un vers din Cartea 9; cea mai veche dovadă fizică. |
| Fragmente de Papirus Ptolemeic | Secolele III–II î.Hr. | Fragmente timpurii din Egipt; prezintă variante timpurii „multiforme” ale textului epic. |
| Tăblița de lut de la Olympia | Era romană (~secolul III d.Hr.) | Descoperită lângă Templul lui Zeus (Grecia); conservă 13 versuri din Cartea 14. |
| Fragmentul de la Utrecht | Secolul III–IV d.Hr. | Fragment de pergament dintr-un codex (carte); conține versuri din Cartea 12; demonstrează existența edițiilor de ușor de purtat. |
| „Manchester Odyssey” | Circa 300 d.Hr. | Găsit la Biblioteca John Rylands; cel mai vechi codex complet păstrat (formă de carte, nu sul). |
Fiecare dintre aceste fragmente, oricât de deteriorat sau izolat ar fi, ne amintește că ceea ce citim astăzi sub numele de Odiseea este o reconstrucție laborioasă, un text care a supraviețuit mileniilor datorită acestor martori fragili ai trecutului.
O descoperire mică păstrează memoria unei epopei vechi de aproape 2.700 de ani
Pentru tine, descoperirea înseamnă că Odiseea pe care o citești sau o vezi pe ecrane nu este doar o poveste fixă, ci un text reconstruit din fragmente fragile. Dacă ai urmărit filmul care a adus epopeea pe marile ecrane în această vară, fragmentul arată că originalul a supraviețuit prin bucăți rare, copiate manual. O ediție de buzunar a Odiseei complete exista în Egipt în jurul anului 300 d.Hr., semn că poemul circula într-o formă portabilă. Iar pentru că multe manuscrise studiate de De Kreij vor fi publicate în cartea sa, vei putea urmări cum cercetătorii scot la lumină aceste dovezi. Miza: memoria unui poem vechi de aproape 2.700 de ani depinde de astfel de fragmente, iar fiecare descoperire mică schimbă ce înțelegem despre ce s-a păstrat și ce s-a pierdut.
