- Philippe Jaenada a recunoscut, la o zi după ce a primit Goncourt, că a folosit inteligența artificială de trei ori în romanul premiat „L'Inconnue du quai de Javel”: o frază scrisă de ChatGPT strecurată ca joc, o testare a răspunsurilor absurde și documentare.
- Reacțiile pe rețele sociale au fost critice, cu cititori care vorbesc despre dezamăgire, iar cazul Thélyson Orélien arată riscul: a fost scos de pe lista scurtă Goncourt, iar editura i-a retras cartea și a oprit retipărirea.
- Pentru tine, miza e directă: premiile și editurile decid ce cărți ajung pe masa ta, iar dacă un roman Goncourt poate conține o frază de ChatGPT, „scris de autor” nu mai garantează o mână de om, iar tu nu ai cum să verifici ce e dincolo de copertă.
La o zi după ce a primit premiul Goncourt, cel mai important premiu literar din Franța, Philippe Jaenada a recunoscut la radio France Inter că a apelat la inteligența artificială în timp ce își scria romanul. Cartea premiată este „L'Inconnue du quai de Javel”, o anchetă despre uciderea nerezolvată a unei tinere în Parisul de la finalul anilor 1940.
Scriitorul în vârstă de 62 de ani, specializat în cazuri criminale nerezolvate, a spus că a folosit AI-ul „de trei ori”. Dezvăluirea a venit imediat după ce juriul îl desemnase câștigător, iar reacțiile nu au întârziat.
"Madame BovarAI c'est moi"
Prima utilizare a fost una literară: Jaenada a strecurat în carte o frază scrisă de ChatGPT, ca să se „joace cu cititorul”. A recunoscut asta abia marți, în fața juriului Goncourt. „Dacă iese la iveală, știu de la cine o să vină”, a glumit el. A doua folosire a avut legătură tot cu ChatGPT, dar ca țintă a ironiei: scriitorul spune că s-a amuzat pe seama răspunsurilor „complet absurde” pe care instrumentul le dă despre o dată tehnică.
A treia a fost muncă de documentare. Jaenada nu vede nimic scandulos în asta: „Nu cred că putem îndepărta AI-ul, nu putem acționa ca și cum nu ar exista. Trebuie să-l folosim, să-l recunoaștem, să-l îmblânzim și să nu ne lăsăm înlocuiți. Trebuie să ne fie util.”
AI și pace
Reacțiile au curs imediat pe rețelele sociale, iar tonul a fost departe de cel al sălii de jurizare. Unii cititori consideră că inteligența artificială „va deveni inevitabilă (…) ca un corector ortografic de azi”. Alții vorbesc deschis despre dezamăgire. „Vreau să citesc autori care fac efortul și își iau timpul să creeze singuri, cu puterea inimii, a mațelor și a creierului lor”, scrie un admirator pe X.
O altă autoare pune întrebarea care rezumă totul: „Nimeni nu mai știe să scrie singur în sezonul literar 2026, sau ce? Și bine, pentru «a se juca cu cititorii», dar ce legătură are asta cu romanul?”
Jaenada, da la Goncourt, Orelien, ba
Dezvăluirea lui Jaenada cade într-un moment deja inflamat. Cu doar câteva săptămâni înainte, Thélyson Orélien a recunoscut că a folosit AI-ul pentru o parte din romanul său „C'était ça ou mourir”. Cartea lui fusese scosă de pe a doua listă scurtă a Goncourt și exclusă de la alte premii literare, pe lângă acuzațiile de plagiat. Editura Éditions du Boréal, cu sediul la Montreal, a pus capăt oficial colaborării cu autorul și a anunțat că volumul nu va fi retipărit. Așa că întrebarea nu mai e dacă scriitorii folosesc AI-ul, ci ce fac premiile și editurile cu asta. Și cât revin în discuție acum acuzațiile de rasism legate de descalificarea lui Orélien pentru folosirea AI, când cel care a câștigat recunoaște deschis faptul că romanul său nu e chiar liber de LLM.
Joacă și pedeapsă
Pentru tine, miza e directă: felul în care sunt acordate premiile literare decide ce fel de cărți ajung pe masa ta. Dacă un roman premiat cu Goncourt poate conține o frază de ChatGPT strecurată ca joc și o documentare făcută de un instrument, „scris de autor” nu mai înseamnă automat „scris de o mână de om”, iar tu nu ai cum să verifici ce e dincolo de copertă. Cazul Orélien arată și ce se pierde: un autor exclus de la premii, o editură care îi retrage cartea din librării și un roman care nu se mai tipărește. Pentru Jaenada, deocamdată, nu s-a întâmplat nimic din toate astea, deși a recunoscut totul la o zi după încoronare.
Deci urmărește ce face juriul Goncourt și ce spun editurile: ele decid, practic, dacă recunoașterea e o glumă sau o regulă încălcată. Iar tu, ca cititor, rămâi cu întrebarea la care nimeni nu ți-a dat încă un răspuns clar: pe cine citești, de fapt, când citești un roman.
