citEsti. Ziua Internațională A Pizzei

„Cei nouă ani au crescut, s-au desfăcut, s-au întins, s-au topit, un ocean între mine și casă”.
Dacă ar trebui să alegi un roman românesc din secolul XXI sunt sigur că ai putea să faci o listă mai scurtă sau mai lungă. Orice ai pune pe lista cu pricina, mai devreme ori mai târziu trebuie să te hotărăști pe ce loc pui „Dezrădăcinare” de Sașa Zare. E genul de roman care îți dă senzația că citești în același timp și jurnal, și auto-ficțiune, și ghid de supraviețuire emoțională. Cartea urmărește un parcurs queer între Republica Moldova și România, dar mai ales mutarea interioară: plecarea din familia care rănește, găsirea unui limbaj care nu trădează cine ești, negocierea cu toate rușinile care vin la pachet. Volumul desface strat după strat: relația cu părinții, cu corpul, cu plecarea din „acasă”, cu comunitățile găsite și pierdute. Sașa Zare scrie tandru și tăios în același timp, cu scene în care trauma e privită direct, uneori însoțită de umor, grijă și dorința de vindecare. E o carte care îți arată cum îți poți construi un „acasă” din oameni și cuvinte.  cum îți poți îmblânzi copilul interior cu mici ritualuri de grijă – da, inclusiv desene animate în nopțile grele. Este una dintre puținele cărți românești cu o variantă audio la fel de ofertantă. Volumul tipărit este deja la a doua ediție, completată cu povestea de după prima apariție. Și e o carte de ținut aproape, de subliniat și de dat mai departe. Mai ales către cei care au simțit că nu au loc în povestea familiei lor.
„Obișnuiam să am la îndemână desene animate pentru momente de frământare acută sau extenuare psihică, să liniștesc copila din mine cu ceva mai pe limba ei”.