- Miercuri, 25 februarie, de la Rezidența 9, o dezbatere explorează temele marginalizării și fragilității umane în contextul expoziției „Ce ascundem”.
- „Parădais” de Fernanda Melchor disecă visceral anatomia violenței într-o societate mexicană hiperviolentă și inechitabilă.
- „Reginele din Parcul Sarmiento” de Camila Sosa Villada construiește o comunitate rezilientă prin solidaritate și magie, în traducerea Minei Decu.
Literatura, în esența sa profundă, este adesea un act de transgresare. Ea sparge bariere, chestionează convenții și ne forțează să privim în acele colțuri ale existenței pe care, în mod obișnuit, preferăm să le ignorăm. Două romane puternice, „Parădais” de Fernanda Melchor și „Reginele din Parcul Sarmiento” de Camila Sosa Villada, ambele recent traduse în română sub imprintul Anansi.World Fiction de la Editura Trei, intră într-un dialog esențial despre „literatura granițelor”. Acest eveniment cultural de excepție va avea loc miercuri, 25 februarie, începând cu ora 19.00, la Rezidența9, și promite să fie o explorare provocatoare a fragilității umane, a marginalizării și a puterii literaturii de a ilumina lumi ascunse.
Violența ca anatomie socială
În „Parădais”, Fernanda Melchor ne poartă într-o coborâre viscerală în iadul cotidian al unei societăți mexicane hiperviolente și inechitabile. Romanul urmărește destinele lui Franco și Polo, adolescenți prinși într-un ciclu de obsesii și brutalitate, a căror evadare se transformă într-o izbucnire de cruzime.
Melchor nu menajează cititorul, folosind un limbaj tăios, aproape chirurgical, pentru a diseca mecanismele violenței. „Escribo desde la rabia” („Scriu din furie”), a declarat autoarea într-un interviu, subliniind nu doar motorul său creativ, ci și esența romanului: o furie necesară, care ne obligă să privim spre rădăcinile structurale ale răului, acolo unde confortul obișnuit ne-ar face să ne întoarcem privirea. Este o oglindă fidelă a realității, chiar dacă imaginea reflectată este adesea una insuportabilă.
Reziliența ca act de creație
Pe de altă parte, „Reginele din Parcul Sarmiento” de Camila Sosa Villada ne invită într-un univers al solidarității și al magiei, în inima Cordobei, Argentina, alături de comunitatea de travestite. Mătușa Encarna și „reginele” ei transformă marginalizarea nu într-o povară, ci într-un motor de creație: durerea și excluderea devin fundația pentru construirea unei familii, a unor ritualuri și a unei bucurii autentice.
Literatura aici nu este doar o mărturie, ci un act de salvare. „La escritura me salvó la vida” („Scrisul mi-a salvat viața”), a mărturisit Sosa Villada, evidențiind rolul vital al creației în fața adversității. Romanul său este o îmbinare unică de realism brutal și lirism feeric, demonstrând că, chiar și în cele mai întunecate spații, spiritul uman poate găsi resurse pentru supraviețuire și demnitate.
Dialogul provocator al marginalităților
Cele două romane, deși distincte în abordare și ton, creează un dialog profund despre modul în care granițele – sociale, morale, psihologice – modelează destinele. Unde Melchor explorează adâncurile violenței sistemice și fragilitatea individuală în fața acesteia, Sosa Villada celebrează reziliența, construirea identității și solidaritatea comunității marginalizate. Această tensiune critică va fi subiectul dezbaterii de la Rezidența9, animată de scriitoarea și jurnalista Diana Popescu, poeta și traducătoarea Mina Decu, și dramaturgul Ionuț Sociu, sub moderarea Oanei Boca Stănescu.
Această discuție nu va fi doar o analiză literară, ci și o invitație la reflecție asupra lumii în care trăim, la marginile ei, la violența structurală și la puterea inerentă a literaturii de a ne provoca empatia. Evenimentul este și parte a expoziției „Ce ascundem”, un demers care aduce poveștile din pagini în spațiul fizic, consolidând experiența culturală. Intrarea este liberă, iar expoziția poate fi vizitată până pe 15 martie 2026. Rezidența9, situată pe Ion Luca Caragiale 32, București, devine astfel un punct de convergență pentru toți cei interesați să exploreze aceste frontiere umane și literare.
