Eat me. Supa de urzici

În multe bucătării, primăvara nu era marcată în calendar, ci în farfurie. Unul dintre primele semne era supa de urzici, un preparat simplu, gătit oriunde apărea verdele crud după iarnă. O găsești la noi, în Franța, Marea Britanie, Germania sau Italia, sub nume diferite, dar construită după același principiu: puține ingrediente, multă funcție.
Istoric, a fost considerată o mâncare modestă, consumată de clasele rurale sau în perioade de post. În secolul XX, odată cu reevaluarea bucătăriei sezoniere, supa de urzici a fost recuperată și reinterpretată în restaurante, fără să-și piardă esența: simplitate, sezonalitate, utilitate.
Rețeta pornește de la urzici tinere, culese înainte de înflorire, apoi opărite scurt pentru a neutraliza substanțele iritante. Baza include ceapă și apă sau supă de legume; în unele regiuni se adaugă cartofi sau făină pentru consistență, iar în altele lapte sau smântână pentru rotunjirea gustului.
Supa de urzici nu era gândită să impresioneze, ci să refacă organismul după lunile de iarnă. Conținutul ridicat de fier, vitamina C și minerale a legat-o de ideea de fortificare și „curățare” a corpului, cu mult înainte ca termenul de detox să existe.
Este un exemplu de preparat care nu s-a schimbat pentru că nu a fost nevoie. A supraviețuit exact așa cum a apărut: ca un răspuns direct la anotimp. Simplu si gustos, asa ca… pofta buna!