Fiecare anotimp are cărți pe care le regăsești de parcă ar fi fost scrise pentru acel moment. Toamna tinde să fie mai complicată atunci când vrei să alegi o poveste. Orice top are partea lui de subiectivitate. Iar când alegi un criteriu obiectiv cum sunt vânzările s-ar putea să ratezi tocmai ceea ce face o carte să îți rămână în minte mult timp după ce ai citit-o. Topul citEști tocmai acest tip de alegere care ți se impune de la sine are în vedere. Desigur, orice ai vrea să adaugi, nu ezita să lași pe forum în secțiunea de recomandări de carte.
Nostalgia promisiunilor îți salvează orice toamnă a lecturii
„Toamna” (2016) de Ali Smith este primul roman dintr-o serie dedicată anotimpurilor de scriitoarea scoțiană. A rămas prima carte de ficțiune care vorbește despre Brexit într-un fel care rămâne legat de opțiunile votanților. Dar tradusă în mărcile unor timpuri care se suprapun și revin în viețile personajelor.
„Toamna” (2015) lui Karl Ove Knausgard este o parte dintr-o lungă scrisoare adresată fiicei sale care urmează să se nască. Este pledoaria scriitorului norvegian pentru privirea și căldura umană.
„Brocart de toamnă” (1982) Teru Miyamoto spune o poveste japoneză cu muzici și peisaje într-o stațiune motană.
Violența anotimpului
„10 minute şi 38 de secunde în lumea asta stranie” (2019) este romanul în care Elif Shafak plasează în luna noiembrie o întreagă istorie a Turciei. Doar din perspectiva unei femei care își pierde viața.
„Toamna e ultimul anotimp din an” (2015) este romanul în care Nasim Marashi urmărește trei femei care se apropie de vârsta de 30 de ani descriu felul în care se desfășoară viața din Teheran în jurul lor. Și visele celor pe care îi întâlnesc în viețile lor de zi cu zi. Acesta este titlul original în persană și în traducerile franceză și italiană. În engleză a apărut cu titlul „I'll Be Strong for You”.
„Sezonul uraganelor” (2017) așa cum este scris de Fernanda Melchor este un roman care te frapează. Pe cât de crudă este realitatea pe care o dezvăluie, pe atât de caldă este privirea cu care își înconjoară personajele de cele mai multe ori insuportabile.
Partea românească a recoltei cărților de toamnă
„Înalt este numele tău” (2017) de Ioana Bradea este una dintre puținele cărți istorice din literatura română recentă. Dar ce o face să iasă în evidență este faptul că istoria nu este aici fundal, ci un fel de personaj în poveștile Bistriței medievale.
„Ținuturile joase” (1982) este volumul de povestiri cu care a debutat Herta Muller. Și probabil cartea ei care a primit cele mai agresive critici. Pentru că este o carte în care singura speranță rămâne limbajul, privirea, povestirea. Dar o carte mai clară decât îți poți imagina că poate să existe atunci când este vorba despre refuzul de a te păcăli.
„Drumul egal al fiecărei zile” (1975) este cartea la care ajungi de oriunde ai începe să citești ceva scris de Gabriela Adamesteanu. Asta pentru că orice personaj ajungi să i-l compari cu Letiția Branea și cu modurile așa de diferite în care a fost interpretată evoluția sa de comentatori.
