- O dublă expoziție imersivă explorează legătura literară și afectivă dintre două voci esențiale ale secolului XX.
- „Scrieri antirăzboinice” și „Printre cuvinte” dezvăluie sensibilități marcate de istorie și căutarea sensului în limbaj.
- Muzeul de Artă Contemporană Sibiu devine gazda acestei întâlniri simbolice, în perioada 12-28 februarie 2026.
Unele întâlniri artistice transcend biografia și se transformă în mit, modelând un întreg peisaj cultural. Relația dintre Ingeborg Bachmann și Paul Celan, două dintre cele mai luminoase și totodată traumatizate spirite ale literaturii europene de limbă germană, este una dintre acestea. Dincolo de povestea de iubire, corespondența lor a generat texte de o forță și o sensibilitate covârșitoare, care continuă să ne vorbească despre fragilitatea și rezistența umană în fața istoriei.
Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu găzduiește, în premieră și în revenire, două expoziții documentare – „SCRIERI ANTIRĂZBOINICE – INGEBORG BACHMANN 1926-1973” și „PAUL CELAN – printre cuvinte/unter den Wörtern” – care le readuc împreună, simbolic, parcursurile literare și de viață. Vernisajul va avea loc 12 februarie 2026, la ora 18.00, oferind publicului sibian o incursiune profundă în universul acestor doi giganți ai cuvântului, într-un demers organizat de Forumul Cultural Austriac, Centrul Cultural German Sibiu și Muzeul Național Brukenthal, cu sprijinul Muzeului Național al Literaturii Române București și al Goethe-Institut.
Confruntarea cu trecutul: vocea lui Bachmann
Opera Ingeborg Bachmann este o mărturie vibrantă împotriva ororilor războiului și a ecourilor sale. Născută într-o familie marcată de extreme politice, opoziția ei față de ideologiile distructive a devenit motorul unei creații vaste și variate. Expoziția „SCRIERI ANTIRĂZBOINICE” se articulează în jurul acestei idei centrale, punând accent pe angajamentul politic direct al scriitoarei, care nu a ezitat să folosească literatura ca pe o armă morală.
„Vreau ca războiul să ia sfârșit”, afirma Bachmann în romanul „Malina”, o declarație ce devine, în contextul operei sale, un manifest perpetuu. Această determinare subliniază rolul esențial al artei de a se opune violenței și de a milita pentru o societate mai dreaptă, explorând în același timp rolul femeii și diversitatea suferinței individuale într-o lume patriarhală post-conflict.
Limbajul ca refugiu: ecoul lui Celan
În contrast și în completare, expoziția „PAUL CELAN – printre cuvinte/unter den Wörtern” explorează destinul unui poet a cărui existență a fost marcată de trauma Holocaustului și de exil. Născut la Cernăuți, într-o familie de evrei vorbitori de limbă germană, Celan a ales să scrie poezie în limba care fusese, pentru el și pentru poporul său, și limba călăilor. Această decizie nu a fost una lipsită de angoasă, ci o profundă încercare de a recupera, de a purifica și de a reinventa limbajul.
Despre poezie, Celan avea să spună: „Poezia, pentru mine, este limbajul căruia i se dă glas pe drumul său către cea mai acută intimitate a sa”. Demersul său a fost unul de a forța cuvintele să exprime inexprimabilul, creând o nouă topografie a suferinței și a memoriei. Expoziția, deja un succes internațional, reunește documente din arhiva Muzeului Național al Literaturii Române și din arhiva personală Petre Solomon, proiectând scurta și intensa existență a poetului în contextul istoric tulburător.
Armonia disonantă a unei legături
Reunirea acestor două expoziții la Sibiu nu este întâmplătoare; ea celebrează dialogul esențial dintre Bachmann și Celan – o relație de o complexitate rară, care a generat o corespondență de referință și a influențat decisiv creația ambilor. Acolo unde Bachmann denunța frontal războiul, Celan reconstruia din cioburi un limbaj capabil să vehiculeze trauma și speranța. Împreună, ei oferă o meditație profundă asupra rolului literaturii în fața istoriei, o literatură care nu doar reflectă, ci și transformă, care nu doar descrie, ci și creează noi posibilități de înțelegere și de reconciliere cu trecutul. Expozițiile pot fi vizitate până pe data de 28 februarie, oferind un răgaz de reflecție asupra moștenirii a doi scriitori a căror voce continuă să rezoneze puternic în peisajul cultural contemporan.
