- Actrița a construit o filmografie întreagă pe adaptări după romane, de la Practical Magic la Big Little Lies și The Undoing
- Kidman susține că literatura, nu cinemaul, i-a modelat imaginația
- Lista ei de lecturi urcă de la Tolstoi până la Miranda July
Nicole Kidman este, prin meserie, actriță, dar în ecosistemul cărții funcționează de mult ca o instanță de legitimare: titlurile pe care le alege pentru ecran devin bestselleruri, iar autoarele pe care le adaptează ajung la publicul global. În spatele acestui mecanism industrial stă însă o relație mult mai veche și mai puțin spectaculoasă cu textul tipărit, pe care actrița o descrie constant în termeni de refugiu, nu de resursă profesională.
Literatura, înaintea camerei de filmat
Într-o conversație cu W Magazine, Kidman a plasat cărțile deasupra tuturor celorlalte forme care i-au format sensibilitatea: „Am crescut uitându-mă la televizor, dar am crescut și văzând mult teatru și am crescut cu literatura. Acolo mi-am modelat imaginația și acolo mă puteam pierde.”
Formularea ei merge mai departe decât nostalgia biografică: „Găsesc o carte și pot să citesc și să tot citesc, e protecția mea, e sanctuarul meu, e locul unde pot merge când am nevoie de prieteni. Mai mult decât cinemaul, mai mult decât televiziunea, mai mult decât oricare dintre acestea, am găsit asta prin cărți.” Pentru o actriță a cărei carieră depinde de imagine, ierarhia este surprinzătoare.
Un ritm de noapte care contrazice regula celor opt ore
Practica ei de lectură contrazice, la rândul ei, igiena somnului devenită dogmă. La podcastul Books, Beach & Beyond, Kidman a povestit că se trezește frecvent noaptea și citește cu o lampă prinsă de copertă: „Toată lumea pune atâta accent pe somn. Opt ore neîntrerupte, trebuie să dormi opt ore. Dar a existat o vreme când oamenii se trezeau la 2 sau la 3 și citeau. Stăteau lângă șemineu și citeau.” Ceea ce pare o excentricitate de vedetă este, de fapt, un tipar istoric documentat al somnului segmentat: „Dormeai în reprize de patru sau cinci ore, citeai puțin și apoi adormeai la loc. Cam ăsta e ritmul meu.”
De la Tolstoi la Miranda July, o listă fără ierarhii
Într-un interviu acordat lui Oprah Winfrey în 2009, Kidman a numit Război și pace cartea ei preferată, adăugând că este „motivul pentru care am vrut să devin actriță”. Ironia e că autorul însuși refuza să-și lase opera clasificată. Într-un text publicat în 1868, Tolstoi scria: „Război și pace nu este un roman, cu atât mai puțin un poem, și încă și mai puțin o cronică istorică.”
Cartea care i-a dat unei actrițe vocația era, în ochii creatorului ei, o formă imposibil de încadrat — și cu atât mai greu de transpus. Kidman nu pare deranjată de tensiune: restul listei ei amestecă Fates and Furies de Lauren Groff, Truly Madly Guilty de Liane Moriarty și All Fours de Miranda July, pe care a descris-o drept „captivantă”. Indiferent dacă romanul ajunge sau nu pe ecran, ordinea rămâne aceeași pe care o enunța la W Magazine: mai întâi cartea, apoi imaginea.
