- Mai multe scheme de etichetare „scris de om” au fost prezentate la Târgul de carte de la Frankfurt: Librinova din Franța a ștampilat circa 200 de lucrări, startupul britanic Books By People și-a înregistrat marca de certificare, iar Authors Guild din SUA a acordat ștampila pentru aproximativ 6.500 de titluri.
- Comercianții de carte nu sunt convinși: schemele permit folosirea minimă a AI pentru documentare sau gramatică, regulile pot fi interpretate diferit, iar verificările abia lansate pot fi ocolite ușor, notează șeful Asociației Germane a Editorilor, Sebastian Guggolz, care spune că „nu există un simplu «cu AI» sau «fără AI»”.
- Pentru tine, eticheta de pe copertă începe să fie singurul indiciu clar despre cine a scris cartea pe care o cumperi, dar nu e o garanție: urmărește dacă marcajele se extind la un standard real al pieței și dacă regulile lor devin suficient de clare încât să însemne ceva.
Inițiativele care etichetează cărțile drept scrise de oameni, nu de inteligența artificială, câștigă teren. La Târgul de carte de la Frankfurt, cel mai mare din industria editorială, mai multe scheme de etichetare au fost prezentate săptămâna aceasta. Ele vin din Marea Britanie, Franța și Germania. Contextul e o serie de scandaluri în care autori au fost suspectați că au folosit AI fără să recunoască. La târg, provocările puse de inteligența artificială au fost dezbătute aprins.
Ștampila de eliberare de AI
Grupul francez Librinova, editură de self-publishing și agenție literară, le oferă autorilor o evaluare contra unei taxe mici, după care cărțile primesc ștampila de „creație umană”. Aproximativ 200 de lucrări au primit-o până acum. Textele trec prin software de detecție a AI și printr-un interviu cu un auditor, care verifică personal cartea.
„Este liniștitor pentru autori să știe că suntem angajați pe această temă”, a spus Charlotte Allibert, cofondatoarea Librinova. Ea adaugă că tot mai mulți autori se tem să nu fie suspectați de folosirea AI, iar cei care se publică singuri și mai mult.
Marca britanică de acreditare umană
În Marea Britanie, startupul Books By People a anunțat că marca sa de certificare pentru opere scrise de oameni a fost înregistrată de oficiul de proprietate intelectuală. Ca să obții ștampila, titlul trebuie să respecte standardele de „literatură organică”: scrierea aparține autorului, cu folosire limitată a AI pentru verificarea ortografiei sau a gramaticii.
Editurile se înscriu contra cost și pot cere apoi etichetarea cărților autorilor lor. Schema a pornit cu cinci edituri independente, iar alți membri urmează să fie anunțați în lunile următoare. În Statele Unite, grupul de scriitori Authors Guild a introdus o marcă de certificare „scris de om”, un sistem de autocertificare care cere autorilor să semneze un acord de licență. Până acum, aproximativ 6.500 de titluri au primit ștampila.
Acreditarea tentează înșelarea
Nu toată lumea din comerțul cu carte vede etichetele cu ochi buni. Schemele actuale permit o folosire minimă a AI, de exemplu pentru documentare sau verificarea gramaticii, iar aici apare îngrijorarea că regulile pot fi interpretate diferit. Există și temerea că verificările din aceste inițiative abia lansate pot fi ocolite prea ușor și că o carte scrisă de AI poate fi trecută drept scrisă de un om.
Cu scandalurile la vânzare
Scandalurile care au împins industria spre etichetare sunt recente și dure. Cel mai răsunător caz este al autorului haitiano-canadian Thelyson Orelien, care a zguduit lumea literară francofonă după ce un cont anonim de pe X a susținut, pe baza analizei unor fragmente cu site-uri de detecție a AI, că bărbatul de 38 de ani și-a scris romanul de debut „It Was Either That or Die” cu ajutorul inteligenței artificiale.
El neagă acuzațiile și crede că atacurile la adresa operei sale sunt motivate rasial, însă scandalul l-a scos de pe lista unui premiu literar de top din Franța. În alt caz, editura Hachette a anulat lansarea romanului de horror „Shy Girl” al autoarei Mia Ballard în Statele Unite și a retras cartea de la vânzare în Marea Britanie, din cauza acuzațiilor de folosire a AI. Ballard a declarat pentru New York Times că nu a folosit personal AI, dar că o cunoștință pe care o angajase să editeze cartea, publicată inițial în regim self-publishing, a făcut-o.
Navigarea prin AI e un meșter german
Sebastian Guggolz, șeful Asociației Germane a Editorilor și Librarilor, spune că industria se chinuie să decidă ce abordare să adopte. „Nu există un simplu «cu AI» sau «fără AI»”, a declarat el la târgul de carte, adăugând că schemele de bază care categorisesc cât AI a fost folosit pot fi insuficiente. „Întrebarea trebuie dusă mai adânc. Trebuie adresată fiecărui individ și întregii industrii: cum vrem să ne facem practicile transparente?”
Pentru tine, în calitate de cititor, miza e simplă și directă: eticheta aceea de pe copertă începe să fie singurul indiciu clar despre cine a scris cartea pe care o cumperi. Problema e că niciuna dintre scheme nu e infailibilă. Permit folosirea AI pentru corectură și documentare, se bazează pe autocertificare sau pe softuri de detecție care pot greși, iar un autor hotărât poate ocoli verificările. Așa că urmărește două lucruri: dacă marcajele se extind de la câteva mii de titluri la un standard real al pieței și dacă regulile lor devin suficient de clare încât să însemne ceva. Până atunci, o ștampilă „scris de om” e un semnal util, nu o garanție — iar cazurile Orelien și Ballard arată cât de repede poate un autor, o editură sau un cititor să ajungă în mijlocul unei dispute pe care nicio etichetă nu o rezolvă singură.
