- Trinity College Dublin marchează 300 de ani de la Gulliver's Travels cu o expoziție până în decembrie, plus festivaluri, seminarii și ateliere în toată Irlanda. Povestea pornește de la Swift, care a publicat romanul anonim în 28 octombrie 1726.
- Anonimatul n-a rezistat: succesul cărții și reputația lui Swift de pamfletar au făcut publicul să ghicească autorul, deși editorul Benjamin Motte nu i-a știut identitatea.
- Tricentenarul te privește direct: Laputa pare scrisă ieri dacă te îngrijorează inteligența artificială, Struldbruggii dau un răspuns incomod despre nemurire, iar expoziția poate fi parcursă online până în decembrie.
Trinity College Dublin, universitatea unde Jonathan Swift a studiat, marchează 300 de ani de la Gulliver's Travels cu o expoziție care rulează până în decembrie și poate fi vizitată și online. În toată Irlanda au loc festivaluri, seminarii, concursuri de artă și ateliere.
Toate pornesc de la aceeași carte: originile ei, rescrierea din perspectivă feministă și felul în care a descris, cu trei secole înainte, o societate captivată de o formă de inteligență artificială. Romanul a apărut în octombrie 1726, ca Travels into Several Remote Nations of the World, și a devenit imediat un fenomen.
O sărbătoare te poartă prin istorii
Expoziția se sprijină pe colecția universității: sute de ediții și popularizări, ilustrații gravate, versiuni pop-up, un număr Marvel din 1976 și singurul exemplar cunoscut al unei prescurtări tipărite în 1761. „Prima călătorie a lui Lemuel Gulliver în Lilliput este cea mai familiară publicului de azi”, spune Stephanie Breen, bibliotecară asistentă și co-curatoare.
Expoziția duce însă vizitatorul prin toate ținuturile: Lilliput, Brobdingnag, Laputa și dincolo, până la Houyhnhnmi. Aileen Douglas, profesoară de engleză și co-curatoare, arată că vocea soției lui Gulliver, Mary — lăsată acasă, însărcinată, până la întoarcerea lui morocănoasă — a fost reconstruită prin romane contemporane de Alison Fell (The Mistress of Lilliput) și Lauren Chater (Gulliver's Wife).
Gulliver creează probleme
Swift știa că romanul o să facă probleme. În martie 1726, clericul irlandez a venit la Londra și a pus la cale ca un curier să ducă manuscrisul la editură noaptea, sub acoperire. Ca decan al Catedralei St Patrick din Dublin, voia să apară anonim — și a reușit: nici editorul Benjamin Motte nu i-a știut identitatea.
Motivele se citesc în text. Cartea a străpuns pretențiile epocii georgiene și a luat la țintă puterea, vanitatea umană și aroganța științifică.
Politica de azi e încă în Lilliput
Anonimatul n-a rezistat. Swift avea deja reputația pamfletarului care pusese bazele satirei fără milă, cu față serioasă — inclusiv în A Modest Proposal, unde propunea să li se vândă bogaților copiii săracilor irlandezi. Succesul cărții și acest renume i-au făcut pe mulți să ghicească.
„Oamenii cam știau că el este”, spune Douglas. Țintele satirei rămân recognoscibile: războiul dintre Lilliput și regatul rival, pornit din disputa pe capătul din care se sparge un ou fiert, satirizează conflictele sectare europene.
Propaganda are hazul ei de 300 de ani
În Brobdingnag, povestirile lui Gulliver despre „scumpa lui patrie” dezvăluie corupția și cruzimea, iar conducătorul declară omenirea „cea mai dăunătoare rasă de mici jivine odioase pe care natura a îngăduit-o vreodată să se târască pe fața pământului”. Aniversarea nu e doar retrospectivă: miercuri, la Trinity, un panel discută rolul artei în contestarea puterii; la catedrală, un cor de copii cântă în premieră o lucrare a compozitorului Seán Doherty, alături de recitaluri de orgă și fragmente citite de Brendan Twomey. La biblioteca Robinson din County Armagh, expoziția și ciclul de conferințe țin până în decembrie.
Un pic de AI din Laputa
Pentru tine, tricentenarul redeschide cartea exact în punctele care te privesc acum. Dacă te îngrijorează inteligența artificială, Laputa — insula plutitoare dedicată artei și științei, unde un „motor” din fire, mânere și hârtie produce tratate de filosofie, poezie și matematică „fără cel mai mic ajutor din partea geniului sau a studiului” — pare scrisă ieri. Dacă te interesează prețul nemuririi, Struldbruggii din Luggnagg, nemuritori, dar veșnic îmbătrâniți și bolnavi, îți dau un răspuns incomod. Iar dacă vrei doar să vezi ce s-a ales din carte, expoziția poate fi parcursă online până în decembrie. Câștigul e concret: un manual de acum 300 de ani despre putere, vanitate și aroganța celor care cred că știu totul — și despre cât de puțin s-a schimbat. Și parcursul îl găsești și în expoziția online.
