- Un manuscris inedit al lui Alan Turing redefinește percepția publică asupra geniului matematic.
- Povestea „Pryce’s Buoy” dezvăluie o latură personală, umoristică și profund literară a creatorului informaticii.
- De-a lungul timpului, mai multe opere esențiale au rămas nedescoperite vreme de decenii.
Imaginea lui Alan Turing, genialul matematician care a descifrat codul Enigma și a pus bazele informaticii moderne, evocă adesea o figură absorbită de logică și izolată social. Totuși, o descoperire recentă din arhivele King's College, Cambridge, contestă această narațiune stabilită.
O poveste scurtă, nepublicată și scrisă de mână, intitulată provizoriu „Pryce’s Buoy”, creată chiar de Turing, dezvăluie straturi ale unui stereotip pentru a expune o personalitate mai complexă, mai vie și, surprinzător, cu o profundă înclinație literară. Acest fragment de șase pagini, studiat pentru prima dată în detaliu de Profesor Sarah Dillon, ne invită să reevaluăm nu doar viața lui Turing, ci și modul în care percepem intersecția dintre știință și artă, dintre rațiune și emoție.
O altă latură a lui turing
Povestea lui Turing, scrisă probabil la sfârșitul anului 1952 sau începutul lui 1953, la scurt timp după condamnarea sa pentru indecență gravă, ne prezintă o altă fațetă a omului din spatele mașinilor de calcul. Profesor Sarah Dillon de la Facultatea de Limba Engleză din Cambridge subliniază: „Am distilat o versiune a lui Turing care este un stereotip bidimensional. El a ajuns să fie văzut ca o persoană ignorantă social, preocupată în întregime de logică și numere și destul de izolată.
Povestea lui dezvăluie un om foarte diferit: jucăuș, amuzant, obraznic, literar și cineva căruia îi plăcea cu adevărat sexul”. Prin personajele Alec Pryce, un om de știință homosexual care se simte clar o reprezentare ficțională a lui Turing, și Ron Miller, un tânăr muncitor, Turing explorează incertitudinile și tensiunile unei întâlniri sexuale ilicite. Dialogurile și monologurile interioare, fragmentare, arată o subtilitate psihologică remarcabilă. Ron, de exemplu, își spune: „Dacă l-ar lăsa pe cineva să-l ia sub arcuri timp de 10 minute, ar putea obține cinci șilingi”. Aceste frânturi de gânduri redau, cu o autenticitate crudă, realitățile sociale și personale ale acelor vremuri.
O oglindă literară și o sursă de inspirație
Dillon a descoperit că povestea lui Turing nu este doar o reflexie a experiențelor sale personale, ci și un dialog cu literatura contemporană. După condamnarea sa în 1952, Alan Turing a citit intens ficțiune cu tematică homosexuală. Printre autorii săi preferați se număra Angus Wilson (1913–1991), un alt veteran de la Bletchley Park, deși nu se întâlniseră direct în timpul războiului. Romanul lui Wilson, Hemlock and After, publicat în iulie 1952, a avut un impact profund asupra lui Turing.
Profesoara Dillon a identificat secțiuni din povestea lui Turing care „copiază” pasaje din romanul lui Wilson, preluând ordinea evenimentelor și chiar fraze similare. Însă, departe de a fi un aspect criticabil, acest lucru este considerat o practică firească în procesul creativ. Dillon explică: „Când începi să te aventurezi în scrisul creativ, copiezi ceea ce te inspiră. Este un fel de schelă, pentru că scrisul creativ este înfricoșător. Este complet normal ca Turing să-l fi copiat pe Wilson”. Prin intermediul literaturii, Turing a găsit o cale de a procesa trauma personală și legală, iar Wilson i-a oferit o oglindă în care homosexualitatea era prezentată ca o parte integrată a vieții, normalizând o experiență ce era atunci stigmatizată.
Elogiu umanismului în știință
Această descoperire nu doar că ne oferă o nouă imagine a lui Turing, dar servește și ca un memento puternic al valorii umanioare în contextul științific. Alan Turing, figura emblematică a științelor exacte, se dovedește a fi fost și un om profund literar, cu o bogată viață interioară. Profesor Dillon speră că dragostea lui Turing pentru literatură va contribui la contestarea polarizării și a prioritizării disciplinelor STEM în detrimentul științelor umaniste.
„Trebuie să nu mai gândim că literarul și științificul sunt opuse binare. Nu sunt”, afirmă Dillon. „Mulți oameni de știință citesc și scriu literatură, și mulți oameni literari sunt foarte pricepuți la știință. Dacă polarizăm sau mărim importanța unuia în detrimentul celuilalt, pierdem amestecul de care avem nevoie pentru a funcționa ca indivizi și comunități”. Povestea neterminată a lui Turing ne amintește că geniul adevărat transcende granițele disciplinare, iar umanitatea sa, cu toate complexitățile ei, este la fel de fascinantă ca și invențiile sale.
Capodopere Redescoperite: De la jurnal fragmentat la basme uitate
Istoria literară este presărată cu exemple de opere de o valoare inestimabilă, uitate sau ignorate pentru decenii, chiar secole, înainte de a fi redescoperite și de a-și găsi locul cuvenit în canon. Un caz emblematic este The Book of Disquiet de Fernando Pessoa, o colecție masivă de proză fragmentată, asemănătoare unui jurnal, găsită într-un cufăr de lemn după moartea autorului, în 1935.
Piese ale acestui puzzle literar au fost asamblate și publicate pentru prima dată în Portugalia abia în 1982, devenind ulterior o capodoperă globală a reflecției secolului XX. Similar, The Turnip Princess and Other Newly Discovered Fairy Tales de Franz Xaver von Schönwerth, o colecție de peste 500 de basme germane culese la mijlocul secolului al XIX-lea, a zăcut necitită în arhivele municipale din Regensburg, Germania, timp de 150 de ani. Abia în 2015, aceste povești uitate au fost scoase la lumină și publicate, fiind considerate acum rivale ale operelor Fraților Grimm.
Comedia satirică de avangardă a lui Fran Ross: O redescoperire modernă
Uneori, o lucrare este publicată, dar nu reușește să capteze atenția publicului sau a criticii la momentul respectiv, fiind apreciată la adevărata sa valoare mult mai târziu. Acesta este cazul romanului Oreo de Fran Ross, publicat în 1974. Această satiră comică, de o originalitate feroce, reimaginează mitul lui Tezeu printr-o eroină tânără, biracială, evreiască-african-americană. Deși a trecut complet neobservată timp de decenii, opera a cunoscut o redescoperire majoră în secolul XXI, fiind aclamată acum ca un clasic de avangardă genial. Aceste exemple subliniază modul în care timpul, contextul social și noi perspective pot rescrie istoria literară, aducând în prim-plan capodopere ce merită să fie celebrate.
- Cartea neliniştirii de Fernando Pessoa
- Context: Găsită într-un cufăr de lemn după moartea autorului, în 1935.
- Conținut: O colecție masivă de proză fragmentată, asemănătoare unui jurnal.
- Redescoperire/Publicare: Publicată pentru prima dată în Portugalia în 1982.
- Semnificație: A devenit o capodoperă globală a reflecției secolului XX.
- The Turnip Princess and Other Newly Discovered Fairy Tales de Franz Xaver von Schönwerth
- Context: Peste 500 de basme germane uitate, colectate la mijlocul secolului al XIX-lea.
- Locul descoperirii: Au zăcut necitite în arhivele municipale din Regensburg, Germania.
- Perioada de uitare: 150 de ani.
- Redescoperire/Publicare: Descoperite în 2009 de Erika Eichenseer în arhiva municipală din Regensburg. În 2015 au fost publicate în engleză.
- Semnificație: Sunt comparate acum cu basmele Fraților Grimm.
- Oreo de Fran Ross
- Publicare inițială: 1974.
- Conținut: O satiră comică originală a mitului lui Tezeu, având ca eroină o tânără biracială evreiască-african-americană.
- Context: A fost trecută cu vederea complet timp de decenii.
- Redescoperire: A cunoscut o redescoperire majoră în secolul XXI.
- Semnificație: Aclamată acum ca o operă clasică de avangardă genială.
