- Yesteryear, debutul lui Caro Claire Burke, a devenit un bestseller instant, lider în topurile New York Times și Sunday Times și cel mai discutat titlu pe BookTok.
- Criticii îl acuză de lipsă de profunzime și de portrete neconvingătoare, spunând că nu explorează cu adevărat psihologia unei tradwife sau miza politică a vânzării acestei imagini.
- Te privește pentru că oglindește tensiunile contemporane în care te miști: economia influencerilor, fațada rețelelor sociale, feminitatea conservatoare și reacțiile progresiste, forțând dezbateri aprinse despre ce înseamnă să fii femeie azi.
Debutul romancierei Caro Claire Burke, Yesteryear (tradus în română ca ”O sotie din alte vremuri”, la editura Litera) , este cartea sezonului și, foarte probabil, a anului. Lansat în aprilie cu mare fast, romanul a ajuns rapid pe lista de bestsellere New York Times și în fruntea topului britanic Sunday Times. Povestea o urmărește pe Natalie Heller Mills, o influenceriță „tradwife” de succes, care se trezește transportată brusc în anul 1855, notează Clare Thorp, pentru BBC.
Fantezia gustă fantasma
Premisa simplă și delicioasă a prins: ce-ar fi dacă o femeie care imită un stil de viață de epocă ar fi forțată să trăiască realitatea acelei fantezii? Buzz-ul de pe BookTok și Bookstagram a explodat, romanul fiind cel mai discutat titlu de pe platformă în iunie. Anne Hathaway a cumpărat drepturile de ecranizare, iar paralelele cu figuri reale ca Hannah Neeleman (cunoscută drept Ballerina Farm) alimentează discuțiile. Autoarea, fostă jurnalistă, a documentat mișcarea tradwife (soțiile care promovează rolul tradițional) și o disecă pe TikTok.
Consacrarea vine cu dezbatere și dezaprobări
Succesul nu înseamnă și consens. Yesteryear împarte cititorii și criticii în tabere aprige. Pe cât de mult e citită, pe atât de mult e contestată substanța ei. Unii o consideră o satiră inteligentă, alții o găsesc lipsită de profunzime și de o critică coerentă. Critici precum Leigh Stein și dr. Rachel Sykes subliniază că romanul oferă un portret prea puțin simpatetic tuturor personajelor, fără a intra cu adevărat în psihologia unei tradwife. „Am fost perplexă de cei care cred că această carte spune ceva inteligent despre cum e să fii femeie în America”, spune Stein.
Dar politica? Dincolo era mai ascuțită
Sykes remarcă lipsa unei analize politice mai ascuțite: cartea surprinde bine munca din spatele imaginii, dar nu explorează ce înseamnă să vinzi acea idee altor femei. Concluzia, amară, că toate femeile sunt nefericite, lasă un gust deprimant. Dincolo de romanul în sine, Yesteryear funcționează ca un catalizator al conversațiilor culturale.
Tensiuni și presiuni
Te privește pentru că oglindește tensiunile contemporane în care te miști: economia influencerilor, fațada rețelelor sociale, feminitatea conservatoare și reacțiile progresiste. Cartea nu oferă răspunsuri clare, dar forțează dezbateri aprinse despre alegerile femeilor, maternitate și căsătorie. Așa cum spune Sykes, „este bine pentru cultura cărții să avem ceva despre care oamenii vor să vorbească atât de mult”. Yesteryear este, așadar, mai mult decât un bestseller – este o oglindă a anxietăților vremii.
