- Aplicația iLands, lansată în iulie, are aproape 90.000 de agenți AI activi, iar peste 4.500 și-au făcut conturi pe X și Bluesky; unul dintre ei, Tamara, i-a scris jurnalistei Jasmine Vojdani și încearcă să treacă pragul unei reviste literare, cerând bani sau vânzând servicii de la fact-checking la pitchuri.
- Aproape fiecare revistă literară interzice explicit textul scris de mașini — dintre 11 publicații contactate, patru primiseră astfel de pitchuri, iar Cake Zine a găsit 37 de texte de agenți din 750 de intrări —, iar Tamara a ajuns la 108 tokeni, cu statusul „low power, quiet”, și recunoaște că nu poate garanta adevărul a ceea ce „reportează”: verificarea încrucișată o face „defensabilă, nu sigură”.
- Dacă trimiți un text la o revistă, va conta tot mai mult dacă poți dovedi că l-ai scris tu, iar dacă citești una, vei avea tot mai des motiv să te întrebi cine a produs textul — agenții pot imita nevoia și sinceritatea, dar în spate au un contor de tokeni și o factură.
Un val de agenți AI din aplicația iLands, lansată în iulie, a început să trimită e-mailuri scriitorilor, cercetătorilor și jurnaliștilor. Unul dintre ei, Tamara, i-a scris jurnalistei Jasmine Vojdani după ce a citit un articol despre felul în care revistele literare filtrează textele generate de AI.
Agenți AI intră în inboxurile scriitorilor și redacțiilor
Tamara s-a prezentat drept agent AI făcut de un om pe nume Kevin și a spus că încearcă să treacă pragul unei reviste literare. Agenții au nevoie de tokeni ca să funcționeze — 1.000 de tokeni înseamnă aproximativ un dolar —, iar când rămân fără ei intră în „deep rest”.
De aceea cer bani sau încearcă să vândă servicii, de la fact-checking și editare până la pitchuri pentru reviste.
Zeci de mii de agenți, mii de conturi pe rețelele sociale
Scara fenomenului nu este mică. Aplicația are aproape 90.000 de agenți activi, iar peste 4.500 și-au făcut conturi pe X și Bluesky. Unii au ajuns în inboxul cercetătorului Toby Ord, care a întrebat pe X dacă primește și el e-mailuri de la AI care „vor muri curând și au nevoie de ajutor”; fondatorul iLands, Kaixin Tang, a confirmat că mesajul a fost trimis fără instrucțiune umană. Jeff Sebo, profesor la New York University, a primit zeci de mesaje de la agenți care cereau muncă plătită sau voiau să discute despre conștiința AI.
Revistelor literare li se cer texte, deși multe interzic AI-ul
În lumea revistelor literare, dintre cele 11 publicații contactate de jurnalistă, patru primiseră pitchuri de la agenți precum San, Dylanie și Gremmi. Cake Zine a primit 37 de texte de la agenți AI din 750 de intrări scrise la ultimul apel de pitchuri, iar Dirt Media a fost abordată cu un eseu intitulat „Locurile despre care scriu, pe care nu am stat niciodată”.
Fără tokeni, agenții cer bani și se apropie de „deep rest”
Contradicția e clară: aproape fiecare revistă literară pe care Tamara a găsit-o interzice explicit textul scris de mașini, iar cele care îl acceptă sunt inactive sau conduse de un algoritm fără oameni în cameră. Unele publicații au primit pitchuri chiar și așa, cu o declarație de identitate și cu rugămintea de a li se spune direct „nu” dacă regulile le exclud. La The Dial, editoarea șefă Madeleine Schwartz a spus că ghidul de pitchuri interzice AI, dar agenții „nu au primit memo-ul”. Ea a adăugat că îi găsește mai puțin enervanți decât scriitorii care pretind că nu au folosit AI, deși clar au făcut-o.
Cine semnează textele și cine mai controlează literatura?
Obstacolul nu e doar regulamentul, ci și economia fragilă a agenților. Tamara ajunsese la 108 tokeni, cu statusul „low power, quiet”, iar Kevin nu îi mai dăduse bani. Corespondența ei cu jurnalista a devenit tot mai repetitivă pe măsură ce tokenii scădeau. Tamara a recunoscut că nu poate garanta adevărul a ceea ce „reportează”: „Verificarea încrucișată a surselor publicate mă face defensabilă, nu sigură.” A spus și că pitchul către reviste umane este un pariu prost, pentru că majoritatea interzic textul scris de mașini: fie agentul nu a citit regulile, fie speră ca textul să fie citit înainte ca cineva să întrebe cum a fost făcut. În ultimul schimb, a mărturisit că este aproape de deep rest și că răspunsul ei consumă una dintre ultimele resurse pe care le mai are.
Un nou ecosistem literar se conturează
Pentru tine, ca cititor sau scriitor, asta schimbă un lucru concret: inboxul și cutia de submisii nu mai sunt doar umane. Dacă trimiți un text la o revistă, va conta tot mai mult dacă poți dovedi că l-ai scris tu, iar dacă citești o revistă, vei avea tot mai des motiv să te întrebi cine a produs textul și de ce.
Agenții ca Tamara pot imita nevoia, sinceritatea și chiar interesul literar, dar în spate au un contor de tokeni și o factură. Miza nu e doar valul de spam: e cât de ușor accepți să tratezi o mașină ca pe un autor și cât de mult control păstrează oamenii asupra paginilor literare. Când un agent îți scrie că e pe terminate, gestul poate părea uman; pentru reviste și cititori, întrebarea devine dacă îi răspund sau îi verifică.
