- Agenția de manipulare a cărților oferă servicii de degradare profesională pentru bibliotecile personale.
- Pachetele includ frângerea cotorului, aplicarea petelor de vin și adnotări marginale arbitrare.
- Proiectul transformă o satiră literară veche de 85 de ani într-o realitate ironică a capitalei germane.
Cultura contemporană este adesea marcată de discrepanța dintre imaginea intelectuală pe care dorim să o proiectăm și timpul real pe care îl dedicăm lecturii. În acest context, un bar din Berlin a devenit recent scena unui experiment social și literar neobișnuit, unde cărțile noi și impecabile sunt supuse unui proces controlat de „uzură”.
Organizat de publicația Cabinet Magazine, evenimentul a reunit o echipă de experți în halate albe, gata să ofere volumelor neatinse patina unor ani de studiu intens. Ideea, deși pare o excentricitate modernă, își are rădăcinile într-o propunere satirică a scriitorului irlandez Flann O’Brien, care sugera încă din 1939 înființarea unei agenții care să salveze aparențele pentru posesorii de biblioteci vaste, dar neparcurse.
Arta degradării controlate a literaturii
Serviciile oferite de agenția temporară din Berlin sunt structurate pe pachete de prețuri, începând de la 5 euro pentru un tratament de bază. Acesta include frângerea „profesională” a cotorului, îndoirea colțurilor paginilor (celebrele „dog-ears”), sublinierea unor pasaje cheie și adnotări marginale care să sugereze un ochi critic și avizat. Pentru pachetele premium, tehnicile devin mult mai invazive, implicând utilizarea mașinilor de găurit și a șmirghelului pentru a măcina marginile volumelor, oferindu-le aspectul unor cărți consultate compulsiv în biblioteci universitare.
Sina Najafi, redactorul-șef al Cabinet Magazine și coordonatorul acestui proiect, a supravegheat personal procesele de degradare a fluidelor. „Am învățat că, pentru a părea autentică, cafeaua trebuie vărsată de la o înălțime diferită față de vin”, a declarat Najafi, explicând atenția aproape științifică acordată fiecărei pete aplicate pe paginile imaculate. Această metodologie riguroasă transformă o simplă farsă într-o analiză a dinamicii dintre posesia obiectului cultural și posesia cunoașterii pe care acesta o conține.
O glumă de acum opt decenii devine realitate
Ceea ce la prima vedere poate părea un act de vandalism sau o formă de impostură intelectuală este, de fapt, un omagiu adus absurdului literar. Procesul de a degrada o carte pentru a-i crește valoarea simbolică în ochii celorlalți ridică întrebări despre motivele pentru care cumpărăm literatură și despre presiunea socială de a fi „bine citit”. Echipa de specialiști, formată din academicieni și scriitori serioși, abordează munca cu un amestec de rigoare științifică și umor negru, tratând fiecare volum ca pe un pacient care are nevoie de o istorie personală fabricată.
Michel Chaouli, academician american implicat în proiect ca expert în adnotări și sublinieri, a observat dificultatea neașteptată de a oferi o logică falsă acestor intervenții. „A fost un amestec de Flann O’Brien și Monty Python să ai cercetători în mod normal serioși făcând această muncă absurdă”, a mărturisit Chaouli. Această contradicție subliniază natura performativă a culturii, unde efortul de a mima lectura devine la fel de laborios ca lectura însăși.
Istoria fascinantă a volumelor niciodată deschise
Dincolo de componenta ludică, proiectul a scos la iveală povești umane profunde legate de cărțile care zac neatinse pe rafturi. Printre cele aproximativ 40 de volume procesate într-o singură seară s-au numărat cadouri primite de la părinți care urmau să vină în vizită, sau înlocuiri pentru exemplare pierdute care trebuiau să arate la fel de uzate ca originalele. Agenția nu doar că a „stricat” obiecte noi, ci a oferit clienților o modalitate de a gestiona vinovăția culturală sau de a păstra continuitatea unei istorii personale fictive.
Najafi consideră că debutul berlinez al agenției a fost o experiență revelatoare despre relația noastră cu obiectul tipărit. „Toți avem cărți necitite, dar istoria motivelor pentru care acele cărți sunt necitite este mai fascinantă decât oricare dintre noi ar fi bănuit”, a concluzionat acesta. Astfel, prin pete de cafea și margini roase, agenția reușește să transforme tăcerea unei biblioteci într-o narațiune vizibilă, chiar dacă aceasta este construită pe fundația unei minciuni asumate.
Dar și mai interesantă devine această glumă în perspectiva faptului că potrivit unor estimări mai mult sau mai puțin exacte, mai bine de 90% din cărțile publicate astăzi, nu sunt citite niciodată. Și mai mult de jumătate din cărțile citite, nu sunt citite până la capăt. Dar aceste formule vorbesc mai degrabă despre imaginea deformată care se propagă în legătură cu ceea ce înseamnă să citești decât despre o evenutală problemă a lecturii azi.
