- Autori ca Sidney Sheldon, Erma Bombeck, Jacqueline Susann și Mary Higgins Clark umpleau rafturile, vitrinele și emisiunile TV: Sheldon a vândut un estimat 300 de milioane de exemplare, Bombeck ajungea la circa 30 de milioane de cititori, iar Susann a străbătut America promovându-și cărțile.
- Recunoașterea nu s-a transmis mai departe: toată lumea știe cine e Jason Bourne, dar mult mai puțini știu că Robert Ludlum l-a creat, iar telespectatorii tineri ai lui Shōgun nu pot numi autorul romanului.
- Aceeași soartă așteaptă și numele care azi par de neclintit: un autor care vinde milioane poate ajunge în două-trei decenii un nume pe care nimeni nu îl mai leagă de nimic — personajul se întoarce, autorul, de cele mai multe ori, nu.
A existat o vreme când autorii de bestseller erau celebrități în toată regula, iar numele lor singure vindeau milioane de cărți. James Clavell, Harold Robbins, Erma Bombeck, Jacqueline Susann, Robert Ludlum, Judith Krantz, James A. Michener — toți umpleau rafturile, vitrinele și emisiunile de televiziune. Nu erau nume de nișă, erau nume pe care le știa toată lumea. Întreabă însă pe cineva născut după 2000 cine sunt, și pregătește-te pentru câteva priviri goale.
Unde se duce celebritatea scriitorului când se duce
Numerele spun totul. Erma Bombeck ajunsese, prin anii '70, la aproximativ 30 de milioane de cititori cu coloanele ei publicate în presă. Sidney Sheldon — deja laureat cu un Oscar, creator al The Patty Duke Show și al lui I Dream of Jeannie — a vândut un estimat 300 de milioane de exemplare în întreaga lume. Mary Higgins Clark a trecut de 100 de milioane de exemplare doar în America. Toate cele 32 de romane ale lui Jackie Collins au ajuns pe lista The New York Times, iar Hollywood Wives ar fi vândut peste 15 milioane de copii. Colleen McCullough a vândut mai mult de 30 de milioane de exemplare din The Thorn Birds, iar cele opt volume din Kent Family Chronicles ale lui John Jakes, zeci de milioane. Mecanismul nu era doar talentul. Jacqueline Susann apărea constant la televizor și a străbătut America promovându-și cărțile, transformând turneul de promovare a autorului într-o afacere foarte serioasă.
Scriitorii se duc odată cu generația care i-a adulat
Generația care a crescut cu aceste nume îmbătrânește, iar recunoașterea nu s-a transmis mai departe. Toată lumea știe cine e Jason Bourne, dar mult mai puțini știu că Robert Ludlum l-a creat. Jaws aproape toți au auzit de el; Peter Benchley, autorul romanului din 1974, mult mai puțini. Shōgun a revenit în centrul atenției, dar câți dintre telespectatorii tineri ar putea numi omul care l-a scris? Numele autorului a rămas în urmă, în timp ce personajul sau ecranizarea a mers mai departe.
Personajul e bine, scriitorul cine-l mai știe
Decalajul are o măsură clară. Morris West, cândva un fenomen internațional, are azi un nume aproape șters; la fel Leon Uris, cu Exodus, Mila 18 și Trinity, sau Taylor Caldwell, cândva printre cei mai citiți autori americani. Richard Bach a trăit momentul în care aproape toată lumea citea Jonathan Livingston Seagull, o carte pornită dintr-un tiraj mic și împinsă de recomandările cititorilor; azi, numele lui rareori stârnește aceeași recunoaștere imediată. Chiar și după ce Ludlum a murit, numele lui a continuat să apară pe cărți noi — semn că rămăsese o marcă, nu doar un autor. Dar marca aceea nu mai spune nimic unui cititor care nu a prins epoca.
Testul poveștii
Testul te privește direct: câte dintre aceste nume le-ai recunoscut pe loc? Dacă le știai aproape pe toate, ori ai o memorie extraordinară, ori o colecție impresionantă de paperback-uri vechi, ori ai petrecut mult mai mult timp răsfoind librării de aeroport decât o va face vreodată generația tânără. Dincolo de joc, întrebarea care rămâne este cât de repede se șterge faima. Te privește pentru că aceeași soartă așteaptă și numele care azi par de neclintit: un autor care vinde milioane poate ajunge, în două-trei decenii, un nume pe care nimeni nu îl mai leagă de nimic. Urmărește ce se întâmplă când o poveste revine — Shōgun, Bourne, Jaws. Personajul se întoarce; autorul, de cele mai multe ori, nu.
James Clavell
James Clavell a făcut ca romanul istoric să capete proporții impresionante. Cărțile sale — Shōgun, Tai-Pan și Nobila Casă — combinau politica, aventura și diferențele culturale în povești în care cititorii se puteau cufunda zile întregi. Shōgun a revenit recent în atenție, dar câți spectatori mai tineri ar putea spune cine l-a scris?
Harold Robbins
Harold Robbins nu scria romane discrete. El prefera povești ample despre bani, putere, Hollywood și scandal, iar cititorii le devorau. Cărți precum The Carpetbaggers l-au transformat într-unul dintre cei mai vânduți autori din lume, în timp ce stilul său de viață extravagant îl făcea aproape la fel de interesant ca personajele sale.
Erma Bombeck
Pentru milioane de membri ai generației baby-boomer, Erma Bombeck a fost vocea amuzantă a vieții de familie din suburbii. În anii ’70, articolele sale publicate în presa americană ajungeau la aproximativ 30 de milioane de cititori, iar volume precum The Grass Is Always Greener Over the Septic Tank deveneau bestselleruri.
Jacqueline Susann
Odată cu apariția romanului Valley of the Dolls, în 1966, Jacqueline Susann a devenit aproape la fel de celebră ca personajele pline de farmec pe care le crease. Apărea frecvent la televizor și călătorea prin Statele Unite pentru a-și promova cărțile, contribuind la transformarea turneului de promovare al autorului într-un veritabil spectacol public.
Robert Ludlum
Publicul tânăr îl cunoaște, probabil, pe Jason Bourne, dar mulți nu știu că personajul a fost creat de Robert Ludlum. Cu mult înaintea filmelor, romane precum Identitatea lui Bourne l-au transformat pe Ludlum într-unul dintre cei mai importanți autori de thrillere internaționale. Numele său a continuat să apară pe cărți noi și după moartea sa. Dar acum personajele sale în variantă ecranizată sunt mai cunoscute decât scriitorul.
Judith Krantz
Judith Krantz și-a publicat primul roman, Scruples, la vârsta de 50 de ani și a devenit rapid una dintre cele mai cunoscute autoare de la sfârșitul anilor ’70 și din anii ’80. Poveștile ei despre bogăție, modă și iubire ofereau exact genul de evadare pe care milioane de cititori îl căutau.
James A. Michener
James Michener scria romane atât de voluminoase, încât păreau capabile să rănească pe cineva dacă erau scăpate din mână. Cărți precum Hawaii, Centennial și Chesapeake urmăreau familii și civilizații de-a lungul mai multor generații. Romanele sale au devenit bestselleruri, filme și obiecte permanente în bibliotecile generației baby-boomer.
Mary Higgins Clark
Timp de decenii, Mary Higgins Clark a fost aproape regina raftului de suspans. Începând cu Where Are the Children?, ea a construit o carieră remarcabil de constantă, cu eroine aflate în pericol, secrete îngropate și capitole concepute pentru a-i ține pe cititori treji noaptea. Romanele sale polițiste au vândut peste 100 de milioane de exemplare numai în Statele Unite.
Richard Bach
La începutul anilor ’70, părea că toată lumea citește Pescărușul Jonathan Livingston. Povestea filosofică a lui Richard Bach a pornit de la un tiraj modest, s-a răspândit mai ales prin recomandări de la cititor la cititor și a rămas luni întregi în listele bestsellerurilor. Astăzi, numele lui nu mai produce aceeași recunoaștere imediată.
Arthur Hailey
Arthur Hailey știa să transforme aproape orice instituție mare într-o poveste captivantă. Hotel explora industria ospitalității, Airport examina aviația comercială, iar Wheels urmărea mecanismele industriei automobilelor. Cititorii erau fascinați să descopere ce se întâmplă în spatele unor sisteme familiare, iar mai multe dintre cărțile sale au fost ecranizate.
Belva Plain
Belva Plain nu a avut nevoie de publicitate scandalosă sau de o imagine extravagantă. Dramele sale de familie, întinse pe mai multe generații, s-au vândut constant. Începând cu Evergreen, publicat în 1978, ea a scris numeroase romane populare care au umplut rafturile librăriilor, ale supermarketurilor și ale bibliotecilor de acasă.
Peter Benchley
Aproape toată lumea cunoaște filmul Fălci. Mult mai puțini își amintesc de Peter Benchley, autorul romanului din 1974 care a devenit un bestseller uriaș înainte ca Steven Spielberg să-l transforme într-un fenomen cinematografic. Benchley a continuat să scrie despre ocean, dedicându-și ulterior o mare parte din activitate protejării mediului marin și a rechinilor.
John Jakes
Dacă un cititor din generația baby-boomer iubea saga istorică, exista o probabilitate mare ca John Jakes să ocupe câțiva centimetri buni din biblioteca sa. Cele opt volume din seria Kent Family Chronicles au vândut zeci de milioane de exemplare, iar adaptările televizate ale trilogiei North and South au avut audiențe uriașe.
Jackie Collins
Jackie Collins nu scria doar despre excesele Hollywoodului — ea devenise parte din lumea celebrităților pe care o descria. Toate cele 32 de romane ale sale au ajuns pe lista bestsellerurilor The New York Times, iar aparițiile televizate au făcut-o imediat recognoscibilă. Cel mai mare succes al său, Hollywood Wives, ar fi vândut peste 15 milioane de exemplare.
Leon Uris
Leon Uris a ajuns un nume cunoscut prin romane istorice ample precum Exodus, Mila 18 și Trinity. Cărțile sale abordau războiul, imigrația, identitatea națională și supraviețuirea la scară epică. Au devenit adevărate evenimente culturale, deși numele său, odinioară celebru, s-a estompat considerabil în rândul cititorilor tineri.
Robin Cook
Robin Cook a descoperit că spitalele pot fi la fel de înfricoșătoare ca orice casă bântuită. Romanul său din 1977, Coma, a devenit un bestseller uriaș și a contribuit la formarea thrillerului medical modern. Cook a continuat să combine medicina, tehnologia și suspansul, folosind adesea crize fictive pentru a explora probleme medicale reale.
Irving Wallace
Irving Wallace era specializat în premise provocatoare, care invitau aproape inevitabil la discuții. Romane precum The Chapman Report, The Prize și The Seven Minutes au fost bestselleruri importante, iar câteva au ajuns pe ecran. În anii ’60 și ’70, numele lui avea o greutate enormă pentru cititori.
Jean M. Auel
Romanul Clanul ursului de peșteră, semnat de Jean M. Auel, a făcut cunoștință cititorilor cu Ayla, o tânără din specia Homo sapiens crescută de neanderthalieni. Cartea a deschis seria Copiii Pământului și a transformat ficțiunea preistorică într-un fenomen editorial. Fanii așteptau uneori ani întregi fiecare nou volum, adesea masiv.
Sidney Sheldon
Înainte de a deveni romancier de mare succes, Sidney Sheldon câștigase deja un premiu Oscar și crease serialele The Patty Duke Show și I Dream of Jeannie. Apoi, cărți precum Cealaltă parte a miezului nopții și Stăpânul jocului l-au ajutat să vândă aproximativ 300 de milioane de exemplare în întreaga lume.
Louis L’Amour
Numele lui Louis L’Amour era cândva aproape sinonim cu literatura western. Poveștile sale despre oameni ai frontierei, aventurieri, rătăcitori și familii hotărâte se găseau pretutindeni — de la drogherii la librăriile din aeroporturi. Până la sfârșitul carierei, scrisese peste 100 de romane, volume de povestiri și cărți de nonficțiune.
Colleen McCullough
Scriitoarea australiană Colleen McCullough a devenit celebră în întreaga lume după publicarea romanului Pasărea spin. Saga de familie, apărută în 1977, a vândut peste 30 de milioane de exemplare și a inspirat una dintre cele mai urmărite miniserii de televiziune. Ulterior, McCullough a scris o ambițioasă serie despre Roma antică, însă Pasărea spin a rămas fenomenul definitoriu al carierei sale.
Lawrence Sanders
Cititorii de literatură polițistă îl cunoșteau foarte bine pe Lawrence Sanders. Romanul The Anderson Tapes a devenit bestseller și a fost ecranizat cu Sean Connery, iar The First Deadly Sin a inaugurat seria dedicată detectivului Edward X. Delaney. Sanders a devenit unul dintre cele mai sigure nume ale thrillerului de aeroport.
Taylor Caldwell
Taylor Caldwell a scris timp de decenii saga istorice și romane despre familie, bogăție și putere. Numai Captains and the Kings a vândut milioane de exemplare și a fost transformat într-o miniserie de televiziune în 1976. Odinioară una dintre cele mai citite autoare din America, Caldwell pare astăzi legată de o altă epocă.
Mickey Spillane
Romanele polițiste dure despre Mike Hammer i-au adus lui Mickey Spillane vânzări uimitoare și statutul de autor-celebritate. Criticii îi disprețuiau adesea stilul direct și brutal, însă cititorii continuau să cumpere cărțile. Spillane l-a interpretat chiar el pe Mike Hammer în filmul The Girl Hunters, din 1963. Nu mulți autori se pot lăuda cu asta.
Helen MacInnes
Cu mult înainte ca Ludlum și Clancy să domine literatura de spionaj, Helen MacInnes trimitea oameni obișnuiți în mijlocul unor conspirații internaționale periculoase. A scris 21 de romane de spionaj, începând cu Above Suspicion, publicat în 1941, iar patru dintre ele au fost ecranizate. La apogeul carierei, era considerată regina ficțiunii de spionaj internațional.
Herman Wouk
Herman Wouk a câștigat Premiul Pulitzer pentru The Caine Mutiny, apoi le-a oferit cititorilor două ample romane despre cel de-al Doilea Război Mondial: The Winds of War și War and Remembrance. Toate trei au fost adaptate pentru ecran. Timp de decenii, Wouk a fost unul dintre cei mai respectați și mai de succes autori americani.
Joseph Wambaugh
Joseph Wambaugh și-a folosit experiența directă în literatura polițistă. Fost ofițer în Los Angeles, el a scris bestselleruri precum The New Centurions, The Blue Knight și The Choirboys. Cărțile sale au schimbat genul, punând accent pe presiunile emoționale, slăbiciunile și viețile private ale polițiștilor.
Morris West
Romancierul australian Morris West a devenit un fenomen internațional cu cărți despre religie, politică și crize morale. Bestsellerul său din 1963, The Shoes of the Fisherman, imagina alegerea unui papă slav cu 15 ani înainte ca acest lucru să se întâmple în realitate. Romanele sale s-au vândut pe scară largă, însă numele care fusese cândva celebru s-a estompat.
Alistair MacLean
Alistair MacLean a scris unele dintre cele mai populare thrillere de aventuri ale secolului al XX-lea. Tunurile din Navarone, Ice Station Zebra și Where Eagles Dare au devenit bestselleruri și filme de succes. Numele lui promitea odinioară pericol, trădare și o călătorie foarte dificilă spre casă.
Norman Mailer
Norman Mailer a fost mai mult decât un romancier: a fost o figură publică profesionistă. A scris The Naked and the Dead, a contribuit la fondarea publicației The Village Voice, a câștigat două Premii Pulitzer și a participat constant la dezbaterile publice. Generația baby-boomer îi cunoștea atât cărțile, cât și personalitatea combativă.
Și piața românească de carte are starurile ei dispărute
Fenomenul „dispariției” unor autori care au fost extrem de populari sau influenți într-o anumită epocă (precum cei menționați de dumneavoastră: Ion Lăncrănjan, Eugen Barbu, Augustin Buzura etc.) este unul complex, care ține de mecanismele pieței de carte, de schimbările de paradigmă estetică și de contextul politic post-decembrist.
Nu este vorba neapărat despre o „dispariție” fizică a cărților, ci despre o pierdere a relevanței culturale și a interesului cititorilor actuali. Iată principalele motive pentru care acești autori au ieșit din zona de interes:
Contextul politic și ideologic
Mulți dintre acești scriitori au fost figuri centrale ale vieții literare sub regimul comunist. Unii au fost direct implicați în structurile de putere sau au beneficiat de sprijinul oficial (prin tiraje enorme, recenzii laudative comandate, premii de stat).
Deconectarea de noul sistem de valori: După 1989, s-a produs o respingere instinctivă a tot ce fusese asociat cu „literatura oficială” sau cu estetica realist-socialistă (chiar și în formele ei mai diluate).
Scandalurile și etica: În cazul unor autori precum Eugen Barbu, imaginea publică post-decembristă a fost grav afectată de acuzații de plagiat, de rolul lor în campaniile de presă de denigrare (de exemplu, faimoasele atacuri din Săptămâna) sau de colaborarea cu regimul. Acest bagaj a umbrit adesea valoarea literară a operelor lor, transformându-i în figuri mai degrabă controversate decât citite.
Schimbarea gustului public și a canoanelor literare
Epuizarea esteticii: Literatura pe care o produceau acești autori era, în mare parte, ancorată în clișeele epocii sau într-un stil realist tradițional care, pentru noile generații de cititori și critici, a devenit desuet.
Noile teme: După 1989, literatura română a fost invadată de teme noi, de traduceri din literatura universală care nu fuseseră accesibile, și de voci tinere (generația '80, '90, 2000) care au propus alte moduri de a scrie și de a simți. Canonul s-a reconfigurat, iar proza „mare”, socială și monumentală a epocii trecute a fost înlocuită de proza fragmentară, intimistă sau experimentală.
Mecanismele pieței de carte
Lipsa reeditarilor: Dacă un autor nu este reeditat, el dispare din librării. Editurile tind să publice autori care vând bine acum sau care sunt impuși în bibliografiile școlare/universitare. Autorii menționați au rămas adesea „captivi” în edițiile vechi, greu de găsit, ceea ce face imposibilă descoperirea lor de către noii cititori.
Absența canonizării critice: Critica literară post-decembristă a fost ocupată, în mare parte, cu reevaluarea istoriei literare, cu recuperarea scriitorilor interziși sau a celor din exil. Astfel, „starurile” perioadei comuniste au fost lăsate, deliberat sau nu, într-un con de umbră, fiind considerate parțial compromise sau irelevante pentru noua direcție estetică.
Un Purgatoriu literar
Cazul acestor autori nu este unic. Este procesul natural de „cernere” a istoriei literare. Unii scriitori supraviețuiesc timpului prin valoarea estetică pură, dincolo de contextul în care au scris, în timp ce alții, a căror faimă a fost construită în mare parte pe susținere instituțională sau pe rezonanța cu o epocă specifică, tind să se estompeze odată cu trecerea timpului
Ion Lăncrănjan (1928–1991) — romane precum „Cordovenii" și „Cuibul visurilor", tiraje mari și prezență publică majoră în anii '80; azi aproape absent din librării și discuția critică.
Haralamb Zincă (1923–2008) — zeci de romane de aventuri/spionaj/polițiste, foarte citit mai ales de tineri în anii '70–'80; practic ieșit din circuitul public. A existat o inițiativă de republicare a romanelor sale, dar impactul a cam lipsit.
Eugen Barbu (1924–1993) — „Groapa", „Principele", figură dominantă a vieții literare și a presei epocii; azi mai mult subiect de scandal decât de lectură.
Constantin Țoiu (1923–2012) — proză populară și scenarist cunoscut în epocă; nume sonor atunci, rar amintit acum.
Augustin Buzura (1938–2017) — „Absenții", „Refugii", cărți‑eveniment și bestselleruri în anii '80–'90; ieșit din zona de interes ca autor, cu toate că fundația care îi poartă numele continuă să susțină revista Cultura, proiect inițiat în timpul președinției sale la Fundația Culturală Română.
